un interviu cu Camelia Savoiu (Communications and Public Affairs Manager, Lafarge Romania)
Se ia un director de comunicare cu studii in cibernetica, se adauga proiecte importante de responsabilitate sociala, se sustine creativitatea celor din departamentele de marketing, se premiaza ideile si se construiesc case. La propriu. Iar cand un Communications and Public Affairs Manager, in persoana Cameliei Savoiu, stie sa monteze placi de gips-carton, sa chituiasca si sa toarne o placa, pentru ca a facut si asta in ultimii opt ani, si CSR-ul se face altfel si capata credibilitate. Dincolo de actiunile de voluntariat si de proiectele de acest fel in care compania este implicata, in 2011, controlul costurilor si managementul numerarului reprezinta o prioritate pentru Lafarge Romania, iar comunicarea se aliniaza eforturilor generale de eficientizare ale companiei.
Antonia Tucheac: Catre ce se indreapta bugetul de marketing Lafarge, in 2011?
Camelia Savoiu: La departamentul de comunicare corporate, unde se gestioneaza comunicarea interna, iar cea externa pe sase segmente - de mediu, financiara, cu scolile si universitatile, cu comunitatile, cu mass-media, este prioritara vizibilitatea interna si externa a marcii Lafarge pe fondul optimizarii utilizarii resurselor.
Businessul, prin departamentele operationale, ne da semnale cum se intampla lucrurile in piata, iar contactul permanentul cu colegii din comitetul de directie al tuturor liniilor de activitate aduce provocarea adecvarii planificarii actiunilor cu oportunitatile de comunicare externa, folosind un tip de instrumente care sa aiba grija de costuri si de cash management.
Antonia Tucheac: In contextul in care companiile din domeniul constructiilor sunt privite, adeseori, prin prisma problemei poluarii, cum ajuta comunicarea si care trebuie sa fie caracteristicile acesteia, astfel incat publicul sa perceapa informatiile?
Camelia Savoiu: Comunicarea trebuie sa spuna lucrurile care se fac in companii si sa ofere informatii cu exemple concrete de proiecte care minimizeaza impactul asupra mediului inconjurator. Sunt cateva prioritati pe care atat departamentele operationale, dar si cele functionale, de suport, din Lafarge le urmaresc, iar minimizarea efectelor asupra mediului inconjurator este una dintre acestea.
Sunt prioritati precum: sanatatea si securitatea angajatilor, controlul costurilor si managementul numerarului (cash), dezvoltarea colaboratorilor si, intre ele, este si aceasta componenta legata de mediu.
Comunicarea, atat interna, cat si externa, cand vine vorba despre mediul inconjurator si de efectul pe care operatiunile companiei le au pe mediul ambiant trebuie sa faca referire la proiecte, la programe si la tintele pe care le urmaresc operatiunile in minimizarea impactului asupra mediului ambiant.
Dialog, transparenta si adecvare – acestea sunt cele trei elemente esentiale in comunicarea noastra . Fara ele, o companie cu profil industrial puternic si numar mare de angajati in site-uri de productie, nu poate generera valoare, nici pentru ea, nici pentru ceilalti stakeholderi.
Antonia Tucheac: Se va traduce anul 2011 prin noi produse in portofoliul Lafarge? Daca da, din ce categorie? Intentionati redesign de ambalaj pentru vreun produs?
Camelia Savoiu: In Lafarge se incurajeaza transferul de inovatie, schimbul de idei si de bune practici. Exemplul pe care il pot da este cel al colegilor de la divizia gips, care, in 2010, au avut un redesign pe placa de gips carton, de paleti, de saci de ipsos, au creat o intreaga gama de ambalaje, promovand marca si produsele care au fost lansate anul trecut printr-un nou packaging.
Acest lucru a fost recunoscut la nivelul grupului Lafarge ca fiind o buna practica si disemninat in cele 79 de tari ca fiind o modalitate buna de a raspunde nevoilor clientilor si de a aduce plusvaloare business-ului, inclusiv printr-o abordare noua, in privinta ambalajelor.
Exista o flexibilitate si fiecare linie de business si departament de marketing poate sa lucreze cu propria agentie. Bineinteles ca ar fi ideal – iar Grupul incurajeaza acest lucru – sa lucram cu o singura agentie de creatie care sa asigure alinierea mesajelor comerciale, potentand promovarea acelor produse care fac obiectul campaniilor de marketing.
Antonia Tucheac: In aprilie 2009, agentia DraftFCb dezvolta pentru Lafarge campania pentru NIDA Profesional, un ipsos de imbinari. Un an mai tarziu, Brands&Bears castiga licitatia pentru lansarea Nida Acustic. A mai fost Adera, un produs comunicat in 2007. De ce ati ales aceste produse pentru a fi comunicate prin campanii? Vom vedea vreo campanie noua, in 2011?
Camelia Savoiu: Abordarea mea este cea a comunicatorului corporatist. Fiecare dintre liniiile noastre de activitate are o echipa de marketing, promovare si dezvoltare de produse, iar colegii mei din aceste departamente sunt mult mai potriviti sa vorbeasca despre aceste campanii, din perspectiva tehnica si strategica a liniei de produs.
Ce pot eu sa spun este ca promovarea produselor si campaniile vizibile ale liniilor de produs Lafarge se bazeaza, in general, pe produsele de marca, care au un brand si care au o denumire pe care vrem sa o promovam si sa o recunoastem in piata. Din perspectiva PR-istului, firul rosu care leaga toate aceste campanii este cel al inovatiei: orientarea spre inovatie a grupului Lafarge si felul in care dezvoltarea unor noi produse, asimilarea lor in productie pe liniile romanesti sau generarea unor produse noi in piata romaneasca, se bucura de campanii de promovare.
E drept ca Lafarge, ca si Grup, a avut in trecut o asumare a unui profil si vizibilitate scazuta care vine din valorile si principiile sale de actiune. Stilul nostru este, mai de graba, de a face si mai putin de a spune, dar si acest aspect s-a schimbat de cativa ani. Dialogul cu clientii si felul in care abordam promovarea noilor produse cunoaste noi valente si adaptam de fiecare data comunicarea si marketarea produselor noastre la tipurile de audienta careia ne adresam.
Dialogul direct, evenimentele cu clientii, cu cei care sunt consumatorii sau prescriptorii produselor noastre, cu factorii de interes din comunitatile noastre sunt un gen de actiuni preferate tipurilor de campanie clasica. Favorizam interactiunea in relatiile noastre interne si externe pentru ca tipul de afacere pe care o derulam cere astfel de comunicare.
Antonia Tucheac: Deci vorbim, preponderent, de o comunicare B2B?
Camelia Savoiu: In general, da, dar sunt nuante de la o linie de activitate la alta. Avem diviziile de: ciment, agregate & betoane (si, in interiorul ei, doua linii de activitate, dar care au propriul public tinta si clienti) si gips carton - ipsosuri care, de exemplu, poate sa vizeze si mai mult un public final consumator (chiar consumatori individuali), lucru care nu se intampla intotdeauna cu celelalte linii de business.
E un mix de comunicare pe care colegii mei din departamentul de marketing il urmaresc, legat de produsele existente din portofoliu, dar legat si de noile produse pe care le vor introduce in gamele lor. Cu siguranta ca vom asista, in 2011, si la lansari de produse noi, pe una sau pe alta din liniile de activitate, tocmai pentru ca inovatia si introducerea unor produse adaptate modurilor de constructie actuale ne preocupa in mod special. In ciuda incertitudinii economice, a climatului general de prudenta, tin sa va spun ca generarea de idei in interiorul grupului, inovatia si preocuparea pentru cercetare si dezvoltare, au fost o componenta majora, care a mobilizat efectivele de specialisti din tara si din strainatate, pe toata durata anului 2010.
Am avut un concurs intern, Idea Factory, care, numai din Romania, a strans 57 de idei, concentrate pe: folosirea responsabila a echipamentelor si utilajelor industriale - minimizarea impactului lor asupra mediului inconjurator, servicii noi care sa sustina durabil oferta de produse si produse inovatoare care sa imbunatateasca eficienta energetica, sa reduca consumurile etc. Sapte dintre ideile din Romania au intrat in top 100 idei ale grupului. Mai mult, in exterior, grupul a lansat un mare concurs de idei si de inovatii, adresat cercetatorilor, oamenilor din diverse domenii de activitate legate de constructii, inventatorilor si tuturor celor preocupati de inovarea in materiale si tehnologii de constructii.
Antonia Tucheac: Lafarge este intr-un parteneriat de lunga durata, inca din 2003, cu Habitat for Humanity. La cat se ridica, pana in prezent, valoarea contributiei Lafarge in acest parteneriat si in ce s-a materializat aceasta contributie? Cati angajati Lafarge s-au implicat, pana acum, in proiectele din colaborarea cu Habitat for Humanity?
Camelia Savoiu: Habitat for Humanity a fost primul partener cu care am stabilit o relatie pe termen mediu si lung, pe fondul consolidarii si maturizarii organizatiei. Din 1997 – de cand Lafarge intrase pe piata materialelor de constructii, si pana in 2003, abordarea a fost pur filantropica – adica, pe baza de cerere, se analizau posibilitatile de sprijin ale diverselor organizatii sau institutii care puteau beneficia de sponsorizari si se acordau sau nu, in functie de legatura cu activitatea noastra, de proximitatea proiectelor fata de site-urile noastre, tinandu-se cont de niste principii generale de sponsorizare.
Totusi, nu era o abordare consolidata si strategica, cu privire la resursele care se alocau acestui tip de activitati. Din 2002, am incercat sa trecem la o alta etapa, pentru ca aceasta faza filantropica este caracteristica, dupa parerea mea, organizatiilor in formare si pe cale de a se maturiza.
I-am cunoscut, in 2002, pe reprezentantii Habitat for Humanity in Romania si am incercat impreuna sa ne dam seama care este formula de a fi parteneri, fara sa ne aruncam intr-un colaborare imediata. Am cunoscut organizatia, am luat parte la activitatile lor, am voluntariat pe santiere, la vremea respectiva, astfel incat sa putem potenta o eventuala colaborara cu Lafarge, in acele puncte de maxima importanta atat pentru noi, ca si pentru Habitat for Humanity.
Dupa aproape opt ani de zile impreuna, pot spune ca este tipul de parteneriat care valorizeaza la maximum atat oamenii, cat si produsele, si reuseste sa genereze, chiar in interiorul organizatiei, intelegerea implicarii in comunitate a firmei noastre.
Antonia Tucheac: Ce alte proiecte de CSR aveti in plan pentru anul in curs si cum a evoluat, in ultimii ani, bugetul pe care Lafarge il aloca acestui tip de activitati?
Camelia Savoiu: Sunt adepta unor parteneriate de calitate, pentru ca facand lucruri de calitate, intr-un mod sustinut, reusesti sa generezi o valoare mai mare pentru toti cei implicati, contribuind cu resurse corect anticipate. Dupa parerea mea, nu valoarea financiara este indicatorul implicarii. Este foarte usor sa dai bani, si pentru companii, cateodata, poate fi cel mai usor gest pe care il pot face, pentru ca sunt cateva documente care se semneaza si niste tranzactii care se executa. Dar astfel inseamna ca se implica?!
In acesti opt-noua ani de zile de cand lucram impreuna cu cateva organizatii in format de parteneriat pe termen mediu si lung am descoperit cat de importanta este participarea angajatilor la actiuni, ca voluntari, ce semnificatie si intelegere are cuvantul ajutor cand il oferi si-l cunosti pe cel care-l primeste si cat de unic este sentimentul pe care il traiesti alaturi de parteneri si beneficiari cand un proiect isi atinge obiectivul.
As putea spune ca pana la 200.000 de euro s-ar putea ridica valoarea contributiilor financiare, materiale si a donatiilor de alte echipamente si utilaje de lucru pe care le-am facut cu fiecare echipa de voluntari care a participat pe santierele Habitat for Humanity. E o valoare aproximativa, dar cred mai mult in valoarea necuantificata celor 13-14 echipe de colegi voluntari cu care am participat pe santierele de constructie din tara. Avand o medie de zece persoane la fiecare echipa – putem spune ca 10% din numarul actual de angajati au trait experienta deosebita a unui voluntar care construieste o casa simpla, decenta si accesibila ca pret pentru o familie nevoiasa.
Antonia Tucheac: Stiu ca Lafarge are si o componenta puternica de comunicare interna, stiu, de asemenea, ca s-au implicat in proiectele de CSR derulate. Ce ii motiveaza pe angajati si catre ce proiecte s-au indreptat cu mai mult entuziasm?
Camelia Savoiu: Pe mine ma motiveaza experienta fiecarei perioade de voluntariat, pentru ca intalnesc oameni care au nevoie de o casa si lucreaza cu mine la edificarea ei. Eu voi lucra, timp de cateva zile, cu acei oameni, cot la cot, ca sa facem un camin. Doi, ceea ce voi face eu acolo trebuie sa fie de buna calitate chiar daca eu nu ma pricep, nu sunt constructor, dar sunt motivata si determinata sa invat sa fac.
Acum pot sa spun ca sunt un expert in a face etrieri si, daca ma intreaba cineva ce sunt etrierii, pot sa spun ca este fierul beton care articuleaza armatura la structurile de rezistenta ale unei case, stiu sa montez placa de gips carton de structura de lemn a casei, stiu sa chituiesc si sa finisez rosturile la imbinari, sa torn o placa peste o fundatie la o casa, si asta in timpul acestor opt ani, cand am particpat la diverse stadii de executie ale unei case. Am sapat gropi, am umplut cu pietris, am facut placile de parter, am ridicat structura de lemn a casei, am montat placile de OSB, izolatiile exterioare. Toti care au avut sansa sa fie pe un santier – eu am acum liste de asteptare, sunt ambasadorii cei mai buni ai unui program de voluntariat si de implicare, catre colegii lor si, mai mult decat atat, catre prietenii si catre familiile lor.
Eu nu sunt un om de comunicare: nu sunt format la scoala si nu stiu teoriile decat din practica. Eu am invatat sa fac comunicare in Lafarge si am incercat ca toate lucrurile care se intamplau aici, pana sa vin eu, sa le pricep si sa le fac cu mana si cu mintea mea, astfel incat rezultatul sa fie bun pentru colegii mei si pentru cei cu care firma are de-a face.
Dincolo de comunicare informala, care precede sau urmeaza unei actiuni de voluntariat, bineinteles ca sustinem si cu instrumentele clasice: facem o brosura a voluntarilor, le dam posibilitatea sa-si exprime la cald parerile. Acest tip de comunicare interna este cel mai bine consumata.
Antonia Tucheac: Apropo de formarea profesionala, stiu ca sunteti absolventa de ASE, sectia Cibernetica. Unde anume s-a intersectat prima data cariera dvs. cu domeniul constructiilor? Am vazut, de asemenea, ca ati lucrat in administratia publica - Primaria Capitalei si Ministerul Industriilor. Cum ati defini aceasta perioada si importanta ei pentru cariera dvs. din prezent?
Camelia Savoiu: E posibil ca domeniul ciberneticii, statisticii si informaticii economice, pe care eu l-am urmat, sa fi avut inconstient o legatura si cu constructiile, pentru ca sunt domenii carteziene si care te expun unei gandiri analitice si unei anumite rigori a logicii. Alegerea mea de dupa absolvire, de a lucra in administratia publica, a fost cea care a determinat, ulterior, orientarea si faptul ca acum sunt in comunicare, intr-o companie care produce materiale de constructii.
Pot sa spun ca am ales sa lucrez in adminsitratia publica pentru ca, imediat dupa revolutie, deschiderea posturilor si interesul institutiilor de a avea tineri pregatiti si capabili sa manipuleze computerele si aparatura din acel moment era favorizanta. In administratia publica, am castigat competente care mi-au folosit, ulterior, in munca de comunicare.
Fara sa fiu formata in domeniul jurnalismului sau comunicarii, am desfasurat activitati in administratie care, da, m-au pus in legatura cu oamenii, mi-au slefuit anumite abilitati personale si mi-am imbunatatit mult modul de relationare si stilul epistolar pentru ca, pana la urma, formarea in scris a unui functionar public e o componenta principala si una pe care, daca o gestionezi cu responsabilitate, poate sa genereze un anumit tip de competenta care defineste profesionistul din domeniul respectiv.
In administratia publica locala, am lucrat aproape noua ani, in administratia publica centrala - mai bine de patru ani si, la un moment dat, in parcursul meu profesional, am vrut sa-mi masor fortele sau cunostintele, sa mi le validez si in mediul privat. Atunci, am postat un CV pe portalurile si pe mediile care existau la vremea respectiva. In felul acesta, am ajuns sa lucrez la Lafarge, care, probabil, a vazut in parcursul meu anterior elemente care ma recomandau pentru ce urma sa fac. Acum, in februarie, se fac exact noua ani de zile de cand sunt aici.
Antonia Tucheac: Am vazut, de asemenea, ca Lafarge a fost implicata si intr-un parteriat cu fundatia Pro Patrimonio, pentru proiecte de restructurare a unor cladiri importante pentru patrimoniul arhitectural roman.
Camelia Savoiu: La nivel de tara, vorbim despre o abordare strategica, tocmai pentru ca misiunea si activitatea Lafarge sunt legate de materiale de constructie. Am inteles ca modul cel mai util de a ne implica este prin aceste materiale. Prin urmare, am dezvoltat un dialog si, ulterior, am intrat in parteneriate cu acele organizatii care construiau, edificau, modernizau, restaurau sau se ocupau de obiecte de arhitectura si, astfel, a aparut si Pro Patrimonio. Pro Patrimonio este o organizatie care se ocupa de restaurarea unor imobile cu valoare arhitecturala si patromoniala.
Printre proiecte se numara casa Golescu din Campulung, cele din Viscri – unde amintesc biserica fortificata din patrimoniul UNESCO. Se ocupa, de asemenea, prin anumite proiecte, si de manastirea Voronet si de alte cateva obiective monument de arhitectura sau istorice, care reprezinta traditie si valoare romanesca exprimata prin cladiri.
Antonia Tucheac: In ce stadiu se afla acest parteneriat si la cat se ridica, in termeni financiari si de resurse umane, contributia Lafarge?
Camelia Savoiu: In 2004, am avut prima semnare de acord de parteneriat cu fundatia Pro Patrimonio, insa nu este singura. Ne intereseaza zona in care putem da intrebuintare materialelor noastre si ceea ce reprezinta constructie, edifiacare, restaurare, renovare, e de prim interes pentru noi.
Insa nu inseamna ca nu ne implicam si in zona educatiei. De exemplu, ne preocupa domeniile legate de arhitectura si constructii, educatia formala si cea vocationala fiind deopotriva abordate tot prin parteneriate pe termen mediu si lung.
In februarie 2011 suntem in faza finala a concursului international de proiecte de arhitectura, a 3-a editie sustinuta exclusiv de Lafarge, care permite continuarea platformei competitionale la nivel european pentru studentii de la arhitectura. Acest demers face parte dintr-un parteneriat realizat inca din 2004, reinnoit in 2010, cu Universitatea de Arhitectura si Urbanism Ion Mincu din Bucuresti. Este una dintre modalitatile prin care invatam continuu cum putem construi in viitor, dar intr-un mod diferit. Astfel vom concretiza mai rapid contributia la dezvoltarea unei lumi mai durabile, din perspectiva constructiilor. Vrem sa cunoastem cum se poate imbunatati constructia din amonte, de la idee/viziune pana la implementare si dorim sa interferam cu mediul studentesc din arhitectura ca sa intelegem, sa invatam si sa gasim impreuna solutii constructive mai responsabile.
