un interviu cu Anthony Silard (CEO, The Executive Leadership Institute & President, The Center for Social Leadership)
Traim vremuri tulburi: falimente, restructurari si intrebari care plutesc in aer: "oare am ales bine?" "sunt pe drumul cel bun?" "ce fac cu viata mea?". Ca lider, presiunea este cu atat mai mare, fiind responsabil pentru mult mai mult decat propriul drum. Sfatul lui Anthony Silard (CEO, The Executive Leadership Institute & President, The Center for Social Leadership), Guru of The Month in iulie, este sa reevaluam obiectivele si sa perseveram, pentru ca de multe ori, nu obiectivul este gresit, ci modul in care am ales sa parcurgem drumul spre el.
Daca in prima parte a interviului ati putut citi despre calitatile esentiale ale unui lider, in cea de-a doua, puteti afla raspunsul la intrebarea "te nasti sau devii lider?"si va puteti inspira dintr-o serie de DOs and DON'Ts cu care isi exemplifica principiile teoretice. Iar la final, Anthony va invita sa va puneti intrebarea daca va puteti privi in oglinda senini, pentru ca asta este cea mai mare provocare pentru un lider in viziunea lui.
Alina Galeriu: Te nasti lider sau terbuie sa muncesti pentru asta? Si cum iti dai seama ca ai ce-ti trebuie pentru a deveni lider?
Anthony Silard: Urmatoarea mea carte, care sper ca va aparea si in Romania cat de curand, se numeste “Nascut sau facut” (Born or made) si se refera tocmai la ce ma intrebi si tu, la ce ma intreaba lumea mereu, de altfel: te nasti sau devii lider? Raspunsul meu este de fiecare data legat de principiul care reprezinta si punctul nodal al cartii: “fii tu insuti cu un scop”. Ideea care sta in spatele acestui indemn este ca nu poti pretinde ca esti altcineva decat esti de fapt, nu poti spune “o sa ma port ca Jack Welch sau Bill Gates” sau orice persoana consideri tu ca este un lider eficient. Pur si simplu nu merge asa. Dupa o vreme, oamenii vad dincolo de fatada pe care incerci sa o impui.
Cred ca, daca fiecare dintre noi s-ar gandi ca ceilalti oameni ne pot citi ca pe o carte, ar face lucrurile mai bine. Pentru ca adevarul e ca oamenii te citesc ca pe o carte si daca nu esti tu insuti, nu vei fi niciodata un bun lider. Dar, nu trebuie sa uitam, totusi, sa fim noi insine cu un scop. Deci trebuie sa arati o latura a ta care va continua misiunea companiei. De exemplu, multi oameni spun ca un lider trebuie sa fie pasional si carismatic...
Alina Galeriu: Si nu-i asa?
Anthony Silard: Ei bine, Bill Gates nu e nici pasional, nici carismatic, ba e chiar un introvertit, persoana analitica si foarte tacuta. Dar Bill Gates a schimbat modul in care lucram, indiferent ca vorbim de Romania, SUA, Anglia, Lituania. Toata lumea foloseste Microsoft. Asta face un lider: schimba modul in care facem lucrurile. A mobilizat un grup de oameni sa ne faca sa schimbam modul in care facem lucrurile si a facut asta fara carisma.
Pe de alta parte, daca ne gandim la Bono, solistul trupei rock cu cele mai multe premii Grammy din istorie, care a depus si multe eforturi pentru a ajuta tarile mai putin dezvoltate din Africa si Asia, ei bine, el este foarte pasional si carismatic si extrovert. Daca Bono ar incerca sa fie ca Bill Gates n-ar functiona, daca Bill Gates ar incerca sa fie ca Bono, n-ar functiona din nou. Deci, cum spuneam, este vorba despre a fi tu insuti, dar a fi tu insuti cu un scop, cu o directie.
Asa ca, sfatul meu pentru cititorii SMARK este sa analizeze bine care sunt punctele tari pe care le au, care sunt provocarile care pot aparea, ce fac bine si ce nu. Si e bine sa gasesti acei oameni care te pot ajuta sa imbunatatesti acolo unde e de imbunatatit, sa te ajute sa-ti pui in valoare calitatile si sa le folosesti cu un scop. Cum spunea Pascal: “fiecare dintre noi este ceva, niciunul dintre noi nu este totul”. Foarte multi oameni se lasa furati de ego-ul lor, pentru ca vor sa fie totul, pentru ca vor sa fie perfecti si asta nu are cum sa duca la nimic bun. De fapt, stii ce le zic mereu oamenilor? O sa te surprinda putin. Le zic “nu incerca sa fii grozav, inceaca sa fii mereu bun, fara derapaje." Si eu ma ghidez dupa ideea asta. Pentru ca, de exemplu, vin in Romania sa tin un seminar in fata a sute de oameni si e posibil sa am emotii inainte.
Alina Galeriu: Inca mai aveti emotii? Dupa atatea conferinte si prezentari?
Anthony Silard: Da, indiferent ca sunt in fata echipei pentru care fac training la una din cele 500 de companii care imi sunt clienti, fie ca sunt la o conferinta in Romania sau in Columbia sau oriunde, inca mai am emotii.
Dar ce-i drept ca putine emotii te ajuta sa ai o performanta mai buna. E bine ca totul sa fie cu moderatie, inclusiv moderatia. Asa ca putine emotii nu strica, dar nici sa renunti nu e cazul. Am invatat asta de la Steve Martin, comediantul, care a incercat 15 ani sa devina un comediant cunoscut si nu prea avea multe resorturi, dar a perseverat. Bine, sa perseverezi nu inseamna sa insisti cu o metoda gresita. Chiar daca telul ramane acelasi, trebuie sa schimbam mereu strategiile ca sa nu repeti aceleasi greseli.
Alina Galeriu: Dar nu exista un punct in care trebuie sa recunosti, uneori, ca e cazul sa iti schimbi traiectoria, daca descoperi ca esti pe un drum care nu duce nicaieri?
Anthony Silard: Depinde. Cred ca de multe ori renuntam cand suntem foarte aproape de a atinge destinatia dorita. Multe batalii sunt pierdute in ultimele ore. Asa ca, poate obiectivul este in regula, poate doar strategia folosita nu este cea mai potrivita.
Dar, in acelasi timp, sunt dati cand obiectivul setat nu este realist, cand nu se potriveste cu talentele noastre native. Sa-ti dau un exemplu: mi-as dori sa fiu cantaret, sa pot sa transform oamenii cu vocea mea, cum fac Sting sau Bono, dar adevarul e ca vocea mea este oribila. Cant uneori karaoke si efectul este ca incep sa planga toti copiii mici, iar animalele de casa fug in alte cartiere. Asa ca, stiu ca nu voi deveni cantaret, nu e un talent cu care m-a inzestrat Dumnezeu. Deci obiectivul ar fi nerealist in acest caz.
Insa, de cele mai multe ori, revin si spun ca nu obiectivul este nerealist, ci greseala este ca nu suntem suficient de dispusi sa schimbam tactica prin care vom atinge acel obiectiv.
Alina Galeriu: Simtiti vreo diferenta intre leadearship-ul in companii mici versus multinationale?
Anthony Silard: In companiile mici oamenii sunt adesea inclinati sa se bazeze pe charisma si pe pasiunea liderului, pentru ca isi doresc cresteri impresionante pentru companie. Si oricum, cand veniturile companiei sunt de 1 euro, pentru ca tocmai ai intrat pe piata, orice ai obtine va fi o crestere impresionanta. De aceea, in companiile mici are mai mult succes un lider carismatic, in companiile mari, in schimb, se cauta un lider capabil sa ia decizii, pentru ca marea teama a angajatilor din companiile mari este birocratia. Oamenii au atat de putina rabdare cand vine vorba de nehotararea unui lider incat aproape ca e mai bine sa faci lucruri, chiar daca se dovedesc uneori gresite, decat sa nu te poti decide in ce directie sa o apuci. Nu zic sa iei decizii pripite, zic doar sa fii capabil, ca lider, sa aduni o echipa competenta cu care sa te sfatuiesti pentru a analiza situatia si a lua decizia in cunostinta de cauza, dar cat mai repede cu putinta. Daca nu faci asta, exista riscul sa blochezi compania intr-o paralizie analitica.
Alina Galeriu: As vrea sa va mai intreb si despre contextual cultural. In ce masura influenteaza leadership-ul?
Anthony Silard: Cu siguranta ca influenteaza foarte mult. Sa luam un exemplu: Wal-Mart-ul din China. Daca un American s-ar duce acolo nu si-ar da seama ca este intr-un magazin Wal-Mart, pentru ca au fost angajati manageri chinezi pentru adaptarea locala – un lucru foarte destept din partea lor. La fel s-a intamplat in Mexic. Dar sa revenim la China, daca vrei sa cumperi peste din Wal-Mart-ul din China, o sa-l alegi singur si vanzatorii o sa-l taie in fata ta si o sa-l puna sangerand intr-o punga. Asta pentru ca exista aceasta conceptie in China cum ca singurul mod de a te asigura ca ai cumparat carne proaspata este sa asisti la sacrificarea respectivei vietati. Asa ceva nu s-ar intampla niciodata in SUA. Oamenii ar spune ca e dezgustator. Dar, asta e diferenta intre culturi.
Asa ca, de fapt, e vorba despre empatie. Avem acest principiu in leadership: “intra pe usa lor si iesi pe usa ta”. Asta se intampla cand iei in considerare specificul cultural. Cand nu o faci, insa, lucrurile nu prea functioneaza. De exemplu, in SUA apare o poza cu un bebelus pe cutia de mancare pentru copii. Dar in Africa s-a inradacinat obiceiul ca recipientele de mancare sa aiba o poza cu ceea ce contin, pentru ca acum 30-40 de ani erau foarte multe persoane analfabete acolo. Ei, imaginati-va cum au reactionat oamenii cand au gasit in magazine mancare pentru copii cu ambalajul specfific din SUA (imaginea unui copil). Pentru a evita astfel de situatii e bine sa angajezi bastinasi sa te ajute sa te adaptezi la realitatile locale.
Alina Galeriu: Care sunt cele mai mari provocari cu cae se confrunta un lider in prezent?
Anthony Silard: Stii, cea mai mare provocare pe care orice lider o are de infruntat este sa se uite in oglinda. Sa fim lideri pentru noi insine este intotdeauna cel mai greu. Daca nu avem autocontrol si autodisciplina, daca suntem incapabili sa credem in vocea dinauntrul nostru, atunci nimeni altcineva nu va crede in noi. Deci, ca sa poti fi un lider pentru ceilalti, trebuie intai sa fii un lider pentru tine. Despre asta e vorba in cartea mea, “Leadearship Total”: cum iti dezvolti o viziune pentru ceea ce vrei sa creezi in viata, ce realizari vrei sa ai, cum vrei sa te porti cu cei din jur si apoi cum sa faci sa actionezi zi de zi in concordanta cu aceste principii.
Un citat care rezuma foarte bine ideile din “Leadearship Total” este uramtorul: “mereu ai de ales intre dispozitia si viziunea ta, iar disciplina inseamna sa iti alegi viziunea.” Apoi poti organiza lucrurile si in companie, dar nu inainte sa iti indrepti atentia spre tine insuti. Iar asta ignora multi lideri. Stii, leadearship-ul este mult mai mult despre “cum sa fii” decat despre “cum sa faci”. Incepe cu caracterul. Apoi vor veni si strategiile.
De aceea spun ca cea mai mare provocare pentru un lider, chiar si intr-o economie in declin este tot cea dinauntrul sau. Sunt multi cei care zic “de ce eu?” si incep sa se victimizeze pentru ca economia e in cadere. Dar dupa cum stim, propriile aseptari sunt cele care creeaza realitatea. Si Shakespeare spune ca nu exista realitate, numai perceptii. Perceptiile fac realitatea. Asa ca, ce o sa fac, o sa stau si o sa zic “viata e groaznica pentru ca economia a scazut cu 20%”? Sau o sa zic “ok, ce conteaza cel mai mult pentru mine?”, “ce vreau sa fac pe lumea asta?”, “ce vreau sa schimb in vietile celor din jur ? ”…Revenim la ideea ca trebuie sa iti concentrezi business-ul pe nevoile clientilor. Perspectiva aceasta va revolutiona abordarea de business. In loc sa se concentreze pe ce lipseste, liderii vor constata ca sunt atatea de facut, atatea nevoi de satisfacut, pentru ca intr-o economie bolnava oamenii au chiar mai multe nevoi.
Alina Galeriu: Practic, ii sfatuiti pe lideri sa se concentreze pe ceea ce au, in loc de a se concentra pe ceea ce le lipseste.
Anthony Silard: Da, ceea ce ai spus tu aici este cea mai importanta cheie spre fericire.
Alina Galeriu: O ultima intrebare: un lider adevarat trebuie sa fie iubit de angajatii sais au doar respectat? Sau, mai bine zis, cat de apropiat poti sa fii de angajatii tai?
Anthony Silard: Unul din principiile pe care le predau este ca poti fi un lider prietenos, dar nu poti fi si prieten si lider. Scopul pentru care esti lider nu este sa castigi dragostea angajatilor. Daca reusesti sa fii iubit de angajatii tai pentru munca pe care o depui, pentru dedicarea ta, atunci e minunat. Cine nu-si doreste sa fie iubit? Cine nu-si doreste aprobarea celor din jur?
E un capitol in “Leadearship Total” numit “Fa pace cu dezaprobarea”. E vorba despre cum “aprobarea celor din jur e ca inghetata: e dragut sa ai parte de ea, dar daca ai nevoie de ea ca sa existi, o sa incetezi sa o mai savurezi.” Asa ca, fa-ti treaba si daca ai noroc o sa primesti si niste inghetata. Daca pisica isi urmareste coada, ajunge sa se invarta in cerc, dar daca isi vede de treaba, o sa ia si coada cu ea, evident. Dragostea, aprecierea, respectul celor din jur te vor insoti daca faci ceea ce faci cu convingere.
