o analiza de Antonia Tucheac
“La semnalul urmator va fi ora publicitatii la radio” Semnalul e insa slab, publicitatea e tot mai putina, iar radiourile sunt multe. In acelasi timp, ascultatorii se cam imputineaza si doar la ultimul val de audiente, cel pentru perioada 11 ianuarie-2 mai 2010, circa 60000 de romani au interactionat cu radioul doar ca sa stearga praful de pe el. Vremurile in care romanii ascultau, clandestin, posturi de radio libere a trecut. A trecut si nostalgia dupa radiourile mari, vechi, greoaie, datatoare de libertate si, odata cu ea, ascultatul radioului s-a schimbat. Sunetul radioului nu a fost niciodata sinonim cu cel al banilor. Cel putin, nu cu cel al banilor multi din publicitate. Goana dupa “aurul” radiourilor, respectiv dupa audienta si public numai bun pentru a deveni fidel, s-a transformat, treptat, treptat, in goana dupa utilizatori online si dupa socio-demograficele acestora, dar si in cea dupa perechi de ochi care nu zappeaza in pauzele publicitare de pe micul ecran. Radioul si-a pierdut, in lupta cu TV-ul si cu online-ul, stralucirea de altadata, un soi de “Video and online killed the radio star”, zicere aplicabila si pe taram mioritic.
