un editorial de Stefan Liute (Strategy Director, Grapefruit)
There are two kinds of egotists: those who admit it, and the rest of us — Laurence J. Peter
Daca e sa fim sinceri cu noi insine, cei mai multi dintre noi suferim de egoism si narcisism. In diferite grade de gravitate, dar penetrarea e mare, aproape de suta la suta. Narcis cel din mitologia elena ar trebui sa fie mascota industriei noastre. Daca nu public asumata, atunci cel putin una pe care s-o afisam in familie, la adunarile private ale IAA sau RAAA.
Asta se intampla de altfel in toata lumea. Iar azi nu mai exista naivi care sa creada ca oameni cu aptitudinile si calitatile cerute si apreciate in marketing pot fi lipsiti cu desavarsire de cele doua pacate de mai sus. E un compromis cu care traim: ne auto-selectionam pentru creativitate, patrundere si stil dar si pentru aroganta, megalomanie si fita. N-am lucra (uneori primejdios de mult si de intens) in domeniul asta daca n-am fi, printre altele, egoisti si narcisisti. Robert A. Heinlein spunea ca egoismul e cea mai mare forta productiva a omului. Iar Chuck Palahniuk considera narcisismul un ingredient necesar pentru orice opera mare. Pe de alta parte, trasaturile astea cu nume frumoase, stiintifico-artistice, sunt totusi niste pietre de moara pentru intreaga breasla.
