un editorial de Serban Alexandrescu (Headvertising)
E momentul unei priviri lungi, peste umar, la drumul judetean pe care am mers impreuna cu publicitatea romaneasca in 2009. Si e momentul in care poti sa vezi in ce masura socoteala de acasa s-a potrivit cu cea din targ.
Am crezut sincer ca in 2009 vor creste sesizabil bugetele de digital. N-a fost chiar asa. (dar pentru 2010 tot cred ca au sa mai creasca, fata de 2009. Persist deci in eroare)
Am crezut ca unii marketeri vor sesiza in 2009 momentul prielnic de a lua ieftin cota de piata cand toata lumea sta la cutie, speriata. N-a fost sa fie asa. Absolut toata lumea a stat la cutie, speriata. My fault, am crezut sincer ca – vorba cronicarului medieval – ‘nasc si la Moldova oameni’. Sau nu. Se pare ca nu avem curajosi. Se pare ca nu avem vizionari. Lumea citeste degeaba Branson pe plaja. Nu exista niciun declic vizibil. Hotarat lucru, noi nu avem “carnasieri de criza” in marketing. Cred oare ca situatia se va schimba totusi in 2010? Nu, nu mai cred.
Am crezut ca realmente unele companii si-au negociat in 2009 bugetele la sangele sangelui pentru ca pur si simplu nu mai aveau de unde sa dea agentiilor. Dar a venit Noiembrie si agentiile au vazut cum – brusc - cei mai duri sau mai disperati negociatori au avut deodata destui bani ramasi, de spart presto pana la sfarsitul anului. O sa-i mai cred si in 2010 ca acum chiar au ajuns la fundul sacului? Nu, n-o sa-i mai cred.
Am crezut sincer ca orice client care te cheama intr-un pitch, chiar vrea sa faca ceva si ca are un buget alocat pentru asta. Rememorand retrospectiv toate “povestile de razboi” auzite de la prieteni & amici “din industrie” in anul care a trecut, constat cu stupoare ca probabil 50% din toate licitatiile organizate nu au avut finalitate. Iar din cele cu finalitate, tot cam in 50% din cazuri agentiile inca asteapta banii, unii dupa mai bine de jumatate de an de la livrare. Cred oare ca aceasta credulitate va mai persista si in 2010? Nu, nu cred. Cred ca “tot patitu-i priceput”. OK, unii trebuie sa pateasca buba de vreo 3-4 ori pana sa devina priceputi, dar pana la urma vor pricepe si ei.
Am crezut ca intr-o masura mai mare lumea va sesiza in 2009 ca decat sa mai dea 300.000 in plus pe media, poate fac un spot mai “cucu” (cum facusera ultima oara in 2003) si au sa se vada la fel de bine dar pe bani mai putini. Nu s-a intamplat asa. Mai cred ca se vor trezi in 2010?
Nu stiu ce sa zic. Daca n-as mai crede deloc ca mai pot exista si exceptii fericite in advertisingul romanesc, inseamna ca ar trebui sa ma apuc iute sa fac altceva in loc de advertising. Dar cum sa fac oare sa ma intalnesc cu aceste exceptii fericite? Asta-i intrebarea, in 2010. Singura.
