un editorial de Stefan Liute (Strategy Director, Grapefruit)
„Vox populi, vox Dei” (Proverb latin)
Tocmai s-au incheiat alegerile prezidentiale. Rezultatele lor, asa cum se prefigureaza ele acum, arata un lucru interesant: romanii sunt consecventi in alternanta. Nu stiu daca alternanta asta e un semn de echilibru sanatos sau unul de oscilatie indecisa, dar e interesant ca de doua decenii, de cand (avizati sau nu) concetatenii nostri au ceva de spus, ei aleg schimbarea: trimit la plimbare un presedinte care se doreste reales si instaleaza un locatar nou la Cotroceni (1).
Invariabil, la inceputul fiecarui mandat, vreun politician ambitios isi asuma formal si declamatoriu niste responsabilitati pe care, grosso modo, poporul considera patru sau cinci ani mai tarziu ca nu si le-a indeplinit si il schimba. Si aici putem sa alegem ce jumatate a paharului sa privim. Pe cea plina a functionarii (cel putin la nivel macro a) democratiei, a justei rasplati dupa fapta (“Ai festelit-o? Mars acasa!”) si a sanatosului nostru instinct de conservare (“Nu putem fi noi prostiti a doua oara”)? Sau pe cea goala care ne arata ca suntem divizati si nu prea stim ce vrem, ca n-am ales niciodata pe cineva atat de bun incat sa merite doua mandate succesive, ca poate n-a existat cineva care sa merite asta, cineva care sa ne puna sub nas un proiect sau o viziune cu termen lung de expirare, din acelea care miros inca bine dupa un mandat in bataia intemperiilor?
Comentarii