un editorial de Stefan Liute (Strategy Director, Grapefruit)
„Vox populi, vox Dei” (Proverb latin)
Tocmai s-au incheiat alegerile prezidentiale. Rezultatele lor, asa cum se prefigureaza ele acum, arata un lucru interesant: romanii sunt consecventi in alternanta. Nu stiu daca alternanta asta e un semn de echilibru sanatos sau unul de oscilatie indecisa, dar e interesant ca de doua decenii, de cand (avizati sau nu) concetatenii nostri au ceva de spus, ei aleg schimbarea: trimit la plimbare un presedinte care se doreste reales si instaleaza un locatar nou la Cotroceni (1).
Invariabil, la inceputul fiecarui mandat, vreun politician ambitios isi asuma formal si declamatoriu niste responsabilitati pe care, grosso modo, poporul considera patru sau cinci ani mai tarziu ca nu si le-a indeplinit si il schimba. Si aici putem sa alegem ce jumatate a paharului sa privim. Pe cea plina a functionarii (cel putin la nivel macro a) democratiei, a justei rasplati dupa fapta (“Ai festelit-o? Mars acasa!”) si a sanatosului nostru instinct de conservare (“Nu putem fi noi prostiti a doua oara”)? Sau pe cea goala care ne arata ca suntem divizati si nu prea stim ce vrem, ca n-am ales niciodata pe cineva atat de bun incat sa merite doua mandate succesive, ca poate n-a existat cineva care sa merite asta, cineva care sa ne puna sub nas un proiect sau o viziune cu termen lung de expirare, din acelea care miros inca bine dupa un mandat in bataia intemperiilor?
Pana la urma, acestia suntem noi, romanii, si acestea sunt alegerile pe care le facem, combinand in proportii variabile criterii rationale (de la doctrine la spagi) si emotionale (suvite, amoruri, porecle etc.). De douazeci de ani incoace se tot aduna date despre mintea colectiva a publicului zis “general”—a noastra ca societate, carevasazica—si cu cat se acumuleaza mai multe cu atat ele devin mai interesante si mai relevante. Intrebarea care ma framanta pe mine de la noua seara incoace este una ce se invarte in jurul acestor date, complet nepasionala politic si, recunosc, poate chiar cu un usor iz autistic: “Dar la noi, in marketing, ce inseamna faza asta cu consecventa-n schimbare?” Si intreb asta pentru ca, fireste, sunt retoric. N-are cum sa nu insemne ceva si acel ceva sa nu fie important pentru noi, pentru simplul motiv ca priveste tintele muncii noastre: partile mai mici sau mai mari din publicul “general”, mai fistichii sau mai conventionale. Cele pentru care gandim, facem si pastorim diverse oferte comerciale in vietile noastre profesionale de zi cu zi.
Tocmai am primit cu totii cadou un exemplu cald, aburind, al modului in care actioneaza mintile pe care le tintim. Da, stiu, e din politica si ma veti intreba ce-are de-a face politichia cu biznisu’? Sau cu cosnita? Nu e relevant, nu e din aceeasi poveste, e alta mancarica si cu totul alt peste! Are de-a face, pentru ca si-n cazul alegerii dintre marinel si diplomat, si-n acela al alegerii dintre BCR si BRD (2), mintea cetateanului e una si aceeasi, ambetata sau nu. Cand avem de-a face cu oferte cu continut complex (de orice fel, de la ipoteci la politica si casatorie), le dramaluim cu aceleasi mecanisme, din aceleasi parti ale creierului, amestecand, numai Dumnezeu stie precis cum, judecati si afecte.
Romanii tocmai confirma ca mecanismele astea ale lor sunt degraba schimbatoare de presedinti si, prin extensie, de orice nu le convine. Ca natie nu suntem, asadar, atat de conservatori, de nepasatori si de resemnati pe cat ne-am lamentat unii dintre noi ca suntem. Nu ne obisnuim cu zabala, nici cu ciubota care ne face bataturi.
Daca avem (sau ni se pare ca avem) altceva mai bun de ales, o facem. Ne manca si pe noi, marketerii, grija ca si noua ni s-ar putea intampla asta? Ne framanta gandul ca intr-o zi—la noi mandatele au durate imprevizibile—clientii sau consumatorii nostri si-ar putea da seama de hiba aceea sau de cealalta din produsul nostru, din pretul, distributia, sau, Doamne fereste, din promovarea noastra si-ar vota pentru concurenta? Eu sper din toata inima ca grija asta ne manca pre multi si inca tare de tot, pentru ca dac-ar fi asa, marketingul din tara asta ar fi mult, mult mai sanatos.
(1) Las evident laoparte primul mandat adjudecat in Duminica Orbului—gandirea si instinctele noastre politice erau atunci mult prea crude, iar experienta politica relevanta nu putea proveni decat dintr-un singur partid, proaspat decedat.
(2) Pentru referinta, nici eu nici agentia mea, Grapefruit, nu am lucrat pentru niciunul dintre brandurile, politice si FMCG, mentionate aici.
Comentarii