un interviu cu Cezar Dumitru, Client Service Direct Brand Support si partener Lab Romania
A facut parte din prima generatie a Facultatii de Studii Economice in Limbi Straine din cadrul ASE, beneficiind si de o bursa de un an la Rijksuniversiteit Limburg din Maastricht, Olanda. A inceput cariera in 1995 ca Assistant Brand Manager Tide in cadrul Procter & Gamble Balkans unde s-a ocupat de-a lungul timpului de toate brandurile P&G din Laundry & Cleaning - a lansat Tide in Balcanii de Vest, Lenor, Mr. Proper si Fairy in toate tarile din Balcani si Ace in Bulgaria, Iugoslavia si Bosnia. A lucrat de asemenea ca International Markets Development Manager in cadrul Alexandrion ocupandu-se de expansiunea brandurilor Alexandrion in tari precum China, Statele Unite, Spania, Canada sau Albania. In perioada 2006 - 2008, a fost Senior Brand Manager Ursus, ocupandu-se de trecerea Ursus din segmentul mainstream in premium, timp in care a fost si 2 ani consecutiv in comitetul de organizare EFFIE. In acest moment este Client Service Direct Brand Support si partener Lab Romania.
Romanita Oprea: Cat de diferit este omul Cezar Dumitru de cunoscutul marketer Cezar Dumitru?
Cezar Dumitru: Eu sper ca nu sunt prea multe diferente, pentru ca si la munca imi place sa glumesc si sa fie o atmosfera haioasa. Nu cred ca sunt mari diferente.
Romanita Oprea: Dar crezi ca de-a lungul timpului au existat, mai ales pe vremea cand ai lucrat in corporatii mari si pentru branduri mari? Erai mai corporate?
Cezar Dumitru: Intamplator la Ursus a fost o atmosfera foarte ok si destul de informala. Nu pot sa spun ca eram o mare familie, dar atmosfera era foarte informala. E drept ca erau meetingurile care aveau loc o data sau de trei ori pe luna si in care evident ca trebuia sa ai o prestanta, mai ales ca trebuia sa prezinti, sa ai aprobari. Nu tineam totusi sa fiu un tip formal sau gomos. Veneam foarte des in blugi la servici si intotdeauna imi placea (si inca o fac) sa ma simt bine la servici.
Romanita Oprea: Ai stiut intotdeauna sa menti sus stacheta profesional, dar nici nu ai uitat sa te bucuri de viata. Cum reusesti sa iti cultivi hobby-urile si cum s-au intrepatruns ele la tine cu munca de zi cu zi?
Cezar Dumitru: Am de fapt mai multe hobby-uri. Tu stii de fapt pasiunea mea pentru calatorii. Dar si celelalte au legatura cu calatoritul. Unul dintre ele este istoria, care a fost probabil primul meu hobby, de prin scoala generala. Eu am acasa intreaga colectie “Magazin istoric” inca din 1967. Eu nu eram nascut atunci, dar am colectia. Si “Dosarele istoriei”. Am foarte multe carti de istorie.
Un alt hobby este sportul. Mai ales fotbalul.
Si practic, prin calatorii te duci sa vezi locuri istorice, despre care am citit sau am aflat, iar la sport mai calatoresti din cand in cand sa mai vezi un meci, o competitie importanta. Cam asa as spune eu ca sunt legate.
Cum le cultiv? Eu am avut de foarte multe ori joburi care insemnau foarte multe calatorii. Practic puteam sa vad locuri noi si in timpul serviciului si in cadrul calatoriilor de afaceri. De exemplu, in anii '90 cand am lucrat la P&G eram responsabil si de fosta Iugoslavie. Si am fost de foate multe ori in Bosnia, Macedonia, Iugoslavia, unde era “history in the making”. Am prins razboiul din Kosovo fiind in Albania, am vazut toate fetele Bosniei si in ultima instanta in acele vremuri sa faci business sau marketing acolo era legat foarte mult de a intelege ce se intampla acolo. Sa iti dau un mic exemplu: in general in tari mai asezate, chiar si in Romania, oamenii nu se muta dintr-un loc in altul extrem de mult, nu se intampla ca o intreaga comunitate sa se mute si apoi sa vina inapoi. In Bosnia aproape 60-70% din populatie s-a mutat in timpul razboiului ca refugiati in lagare, la rude, etc. Eu am lucrat mult timp pe detergenti, iar detergentul functioneaza mai bine sau mai slab si in functie de calitatea apei, de gradul de duritate al apei. La o apa mult mai dura rezultatul este semnificativ mai prost in ceea ce priveste spalarea fata de situatia in care ai o apa mai moale. Si in fosta Iugoslavie sunt zone cu apa mai dura, foarte dura sau mai moale. Si imi aduc aminte ca la un moment dat mi-a venit ideea sa facem pe Tide o campanie in care sa spunem ca Tide spala extrem de bine, chiar si in apa mai dura. O campanie care in Romania nu ar fi avut sanse, in timp ce acolo scotea in evidenta un aspect foarte important si relevant pentru gospodine. Si dupa ce am facut acest lucru in Bosnia si Serbia imi aduc aminte ca vanzarile s-au dublat sau triplat peste noapte.
Pe vremea cand eram in Alexandrion ma ocupam de exporturi si atunci am calatorit in locuri mult mai indepartate, mai exotice, precum China, SUA. Spre deosebire de P&G unde puteam sa am day trip-uri (plecam dimineata si ma intorceam seara) atunci ma duceam si stateam aproape o luna, pentru ca trebuia sa vad piata, sa ma intalnesc cu distribuitorii (si nu cu unul, cu 20, ca sa vad cu cine puteam sa facem afaceri), cu autoritati, etc. Existau evident si timpi mai morti si puteam sa mai vizitez, sa mai inteleg cate ceva din cultura locala. Altfel, mergeam in vacante, in concedii.
Chiar si in cazul unor corporatii mai stricte din punct de vedere al politicii vacantelor ca in P&G, plecam vineri seara de la servici, sambata dimineata eram la Bangkok si ma intorceam trei saptamani mai tarziu, luni dimineata la 10.00 eram in birou, plecand cu o seara inainte din Singapore.
Romanita Oprea: Dupa ce criterii iti alegi locatiile de vacanta?
Cezar Dumitru: Eu am o lista a locurilor unde imi doresc sa merg. In primul rand sa fie interesant din punct de vedere istoric si cultural. De exemplu, eu nu am fost in viata mea in Antalya. De ce aleg o locatie anume si nu alta? Pentru ca exista o lista de oportunitati de care tin cont: preturi de bilete, sezonul (eu ma duc cand este perioada cea mai buna de vizitat, nu vreau sa ma duc in sezonul ploios sau cand e prea frig), etc. Mai sunt si oportunitati de natura politica. De exemplu, acum de Anul Nou vreau sa ma duc in Sri Lanka. Acolo pana acum cateva luni a fost un razboi civil de cativa ani de zile. Nu mai sunt atentate, nu mai este stare de urgenta si se poate calatori ok. Nu in zonele in care a fost razboi si unde oricum nu e aparent foarte mult de vizitat. Dar acum este o sansa de a merge pentru ca nu se stie peste doi-trei ani ce se va mai intampla acolo.
De asemenea, Iranul. Am fost primavara trecuta. Mie imi si place sa urmaresc ce se intampla. Cand ma duc stiu cine este presedintele, cate ceva din politica, povesti. In Iran am plecat din tara in ziua in care a inceput campania electorala, pentru ca aveam un feeling ca se va intampla ceva. Dovada ca dupa ce a urmat nu a fost frumos. Acum este mult mai dificil sa iti obtii viza. Nici nu am mai verificat, dar asta primavara puteai sa o iei de pe aeroport fara nicio problema.
Romanita Oprea: Ce mai este pe lista pe care ti-o doresti foarte tare?
Cezar Dumitru: In America cred ca as vrea destul de tare sa ma duc in Brazilia. In Africa – Etiopia, Mali si Africa de Sud, poate combinat cu o Namibie. In Orientul Apropiat – Yemen. In Asia am fost de fapt cam peste tot, dar mai sunt locuri in care mi-am placea sa revin. Cel mai probabil ar fi provincia Yunnan din China si Asia Centrala – asa numitele Stane, mai ales Uzbekistan si Turkmenistan.
Romanita Oprea: Din toate calatoriile tale, care ar fi un top cinci ale celor mai interesante locuri si de ce?
Cezar Dumitru: Ca experienta si nu este o ordine, un clasament: Coreea de Nord, Peru, Cuba, Iran si India. Si Tibetul este o experienta. Si Nepalul. Ca locuri frumoase, in care m-am simtit cel mai bine, clar Bali, care este probabil locul de pe pamant cel mai aproape de Paradis, Elvetia (este boring, dar este un muzeu in aer liber), Cuba (lumea este foarte deschisa, curioasa, cel mai important este sa stii spaniola, pentru ca nimeni nu stie engleza), Thailanda (cu plaje superbe) si poate Hong Kong-ul (este un loc extrem de dinamic, simti dinamisul in aer, e modern, dar are pecetea Asiei).
Romanita Oprea: La un moment dat stiu ca tu colaborai cu o revista, unde scriai despre calatoriile tale. Nu te-ai gandit niciodata sa iti faci un blog si sa impartasesti acolo senzatiile, experientele pe care le traiesti?
Cezar Dumitru: Da, m-am gandit.
Romanita Oprea: Sau sa scoti o carte.
Cezar Dumitru: Da. Problema este intotdeauna de timp. Vreau sa scriu doua carti. Una dintre ele este “Calatorii pe axa raului” (Coreea de Nord, Iran, Siria, Cuba) – inspirat fiind de George W. Bush – si a doua un Best of (cele mai interesante locuri pe care le-am vazut, cele mai distractive lucruri, etc. ). Dar este o chestie de timp. De exemplu blogul. Mi-am creat la un moment dat unul, dar nu cred ca am scris decat doua articole si l-am lasat balta. Desi mi-ar placea. Cred ca ar trebui sa fiu motivat de cineva, sa lucrez cu cineva in acest sens. De exemplu, cand scriam pentru revista stiam ca am niste deadline-uri si ma tineam de ele.
Romanita Oprea: Fotbalul ziceai ca este un alt hobby. Ai jucat fotbal la viata ta?
Cezar Dumitru: Doar de fun.
Romanita Oprea: Care este echipa preferata si de ce? Te duci sa o vezi des?
Cezar Dumitru: Echipa mea preferata este Steaua. Nu Becali. De ce? Foarte simplu. In 1979 aveam 7 ani si am intrat in clasa I. Toti colegii mei aveau o echipa favorita, numai eu nu. Imi placea fotbalul si am decis ca trebuie sa am o echipa favorita. A fost o decizie foarte constienta. Pe vremea aceea se transmitea un singur meci pe etapa, cel mai important meci pe etapa de obicei, si am zis ca ma uit duminica la meci si cine bate cu aia tin. Putea sa fie Olimpia Satu Mare cu Viitorul Scornicesti, dar nu a fost. Au fost Steaua si Dinamo. Si a batut Steaua cu 2-1. In plus, era un jucator Marcel Raducanu, extrem de distractiv. Tipul dribla, era un artist si iti dai seama ca eu ca pusti l-am iubit imediat. Poate nu a fost cel mai eficient dintre fotbalisti, dar oferea un spectacol total. Pe de o parte Steaua a batut, pe de o parte m-am indragostit de Marcel Raducanu, asa ca din 1979 tin cu Steaua. Ce este distractiv este ca acum vreo doi ani ma gasit pe youtube rezumatul meciului acela.
Romanita Oprea: Nu te-ai gandit niciodata sa ii consiliezi pe partea de imagine?
Cezar Dumitru: Steaua din punct de vedere marketing se misca mai bine decat altii. Numai ca marea problema este Gigi. Daca ma intrebi pe mine, din tot sportul romanesc Steaua are cea mai mare oportunitate. Are un market share de 40% , am citit niste studii facute de o agentie de cercetare din care reiesea ca 40 % dintre cei care se uita la fotbal s-au declarat stelisti, deci are un potential enorm. S-au facut niste lucruri acolo, din punct de vedere marketing, spre deosebire de orice alt club din tara, unele chiar foarte tari.
Romanita Oprea: Stiu ca tu anul trecut faceai marketing sportiv. De ce te-ai oprit?
Cezar Dumitru: Pentru ca nu a prea mers.
Romanita Oprea: De ce crezi ca nu merge in Romania?
Cezar Dumitru: In primul rand este si perioada de criza, in al doilea rand sportul romanesc continua sa fie o industrie de stat si toata lumea asteapta ca banii fie sa vina de la stat, fie sa vina sponsorul sa lase banii la usa si sa plece. Acum chiar am incercat sa lucram pe o competitie (Campionatul National de Haltere), am batut la toate usile posibile, e drept si in timp de criza, dar a fost extrem de greu sa gasim sponsori. Si practic am gasit mai mult bartere.
Romanita Oprea: Ai fost la Jocurile Olimpice 2008. Cum a fost din punct de vedere al experientei unui om de marketing?
Cezar Dumitru: Din punct de vedere marketing, acolo nu a fost coplesitor. Sponsorii erau tinuti in afara stadioanelor. Daca te uiti, chiar si la imaginile de arhiva, nu o sa vezi in jurul sportivilor niciun Nike sau Adidas. Erau doar afara, intr-adevar niste billboarduri de 20 de etaje, dar nu mi s-a parut sa fie o competitie foarte comercializata. Anul trecut am fost la doua competitii majore: Campionatul European de Fotbal din Austria-Elvetia, care a fost in iunie, si Jocurile Olimpice, de la Beijing din august. Spre deosebire de Campionatul European care era foarte comercial, cu tot soiul de evenimente, te duceai in oras si vedeai sponsorii peste tot, la Beijing a primat mai mult partea sportiva. Desi ma asteptam sa fie un carnaval de marketing, dar nu era.
Romanita Oprea: Cum iti place sa iti petreci timpul liber?
Cezar Dumitru: Sunt un tip destul de hommy. Imi place sa stau acasa, sa ma uit la televizor, sa stau pe net, ma intalnesc cu prietenii. Nu imi prea place sa merg in cluburi sau in restaurante. Uneori mai contribui la un forum cu foarte multe subiecte (softpedia), dar eu scriu mai mult despre calatorii si pot sa dau sfaturi sau idei. Nu fac nimic spectaculos.
Romanita Oprea: Nici concerte live?
Cezar Dumitru: Uneori, dar rar.
Romanita Oprea: Bere sau vin rosu?
Cezar Dumitru: Bere.
Romanita Oprea: De ce? Ai ramas asa cu o pasiune dupa perioada Ursus sau asa a fost si inainte?
Cezar Dumitru: Asa a fost si inainte.
Romanita Oprea: Stiu ca ai o mare pasiune pentru carti. Citesti un anumit gen?
Cezar Dumitru: Citesc ceea ce se numeste non-fiction mai mult si lucruri legate de culturi si civilizatii mai indepartate. Carti de calatorie, istorie.
Romanita Oprea: Autorul preferat si un top al cartilor preferate?
Cezar Dumitru: Sunt trei carti in serie: “Indragostita de un masai”, “Adio, Africa” si “Revedere in Barsaloi”, scrise de Corinne Hofmann. Cred ca am citit versiunea in limba engleza la cea de-a treia, nu cea in romana. Ultima oara am citit, e dificil de citit, dar e interesanta, o carte care i-a adus condamnarea la moarte lui Salman Rushdie, din partea Iranului, “Versete satanice”. Cand am auzit de ea am vrut imediat sa pun mana pe ea, in Occident nu am gasit-o, dar el este indian, nascut in Mumbai; cand am ajuns in India cartile lui erau peste tot. Si peste tot unde am intrebat nimeni nu o avea, zicand ca este o carte interzisa acolo. Am cumparat-o in Romania in versiunea in engleza. Dar nu am reusit sa o citesc, este ingrozitor de dificil sa o citesti in engleza. Eu zic ca stiu destul de bine engleza, dar dupa cinci pagini, nu intelegeam jumatate din cuvinte. Astfel ca, noroc ca a aparut versiunea in limba romana. De fapt, am si o poveste cu Salman Rushdie. In india in 2004 am zburat cu acelasi avion de la Udaipur la Mumbai. La un moment dat, Adriana, prietena mea, cum stateam in loja de dinainte de imbarcare, l-a recunoscut si mi-a atras atentia. Tocmai cumparasem o carte scrisa de el - “Midnight children” - si s-a dus cea de-a treia tipa cu care eram sa ii ceara un autograf, iar el ne-a atras atentia ca am cumparat o carte piratata (India fiind cea mai mare producatoare de carti din lume si probabil 90 % sunt fara sa fie platite drepturi de autor). Astfel ca am acasa o carte cu autograful lui, luata in aeroportul din Udaipur. Apoi stateam sa ma gandesc ca zbor cu omul acesta, daca e cineva care vrea sa il matraseasca? (rade).
Romanita Oprea: Iti cumperi carti din toate zonele in care calatoresti?
Cezar Dumitru: Da. Si in general despre zona in care ma duc. Dar nu neaparat. De exemplu, sunt doua tari de unde vin cu tone de carti: India si Thailanda. Pentru ca sunt multe carti in engleza si foarte ieftine. Cred ca prima data cand am venit din India am adus vreo 40 de kilograme de carti. In general bagajul meu de mana e mai greu decat cel de cala.
Romanita Oprea: Ce fel de filme urmaresti?
Cezar Dumitru: De actiune. Gen James Bond, Star Wars, Harry Potter. Ultimul care mi-a placut, din nou legat de calatorii, este Slam Dunk Millionaire. Acolo apar multe lucruri pe care le-am vazut.
Romanita Oprea: Te consideri un om norocos? Care ar fi cel mai mare noroc al tau de pana acum?
Cezar Dumitru: Da. Am avut niste noroace. Am prins o bursa in Olanda in 1991. Aveam 19 ani, treceam in anul II, iar bursa asta m-a schimbat total, mi-a deschis complet orizonturile. A fost o experienta totala si nu doar Prince am vazut. Am inteles ce este o societate occidentala, ce se intampla dincolo, mi-am facut niste cunostinte. M-a ajutat si in inceputul carierei. Bursa respectiva a fost un turning point in viata.
Romanita Oprea: Ce te motiveaza dimineata sa te dai jos din pat?
Cezar Dumitru: Ceasul. (nr.rade)
Romanita Oprea: Ce nu ai reusit deocamdata sa faci, dar ti-ai dori?
Cezar Dumitru: Nu am cumparat inca echipa Steaua. (nr.rade) Nu am cele 30 de milioane pe care le vrea Becali. Personal, familie si copii. Cred ca acesta este pasul urmator.
