un editorial de Seth Godin
In cele 260 de saptamani din perioada 1966-1970 doar 13 acte muzicale au acaparat pozitia intai in topurile Billboard.
Cateodata, epoca de aur a unei piete o definim prin stabilitate, cand unul sau cativa giganti ne capteaza intreaga atentie. Telefoanele AT&T, benzile desenate Superman, discurile Beatles, computerele IBM, The New York Times...si acum Google. Alegerile sunt simple, piata creste fara un efort prea mare si ne miram de usurinta cu care se obtine succesul. In mod ironic, rezultatele acestor invingatori atrag antreprenori indrazneti, oameni care isi propun sa concureze cu cei putini care castiga. Chiar daca ii incurajam pe outsideri, acestia nu ajung sa schimbe totul. Cei puternici sunt in continuare prea puternici.
Adevaratele baze ale cresterii si dezvoltarii pentru era urmatoare sunt construite pe timp de haos, dupa ce liderii s-au “poticnit”. Harry Chapin nu i-a impiedicat pe cei de la Beatles, dar despartirea formatiei a fost un moment oportun pentru Harry Chapin. In acest moment, cand nu este atat de multa aglomeratie in top, sunt puse bazele urmatoarelor epoci de aur in jurnalism, comunicare, moda sau design de masini.
Cel mai potrivit moment pentru a lansa un produs sau un serviciu nou este acela cand piata pare sleita sau epuizata. Este mai mult loc in top si sunt mai putini oameni grabiti sa ajunga acolo.
N.R. Articolul este preluat de pe blogul lui Seth Godin, cu acordul autorului.
