un editorial de Sorin Axinte, partener, Glue
Pentru prima oara dupa 89, dam semne ca devenim o generatie (prin opozitie cu o masa de indivizi impartasind doar niste caracteristici demografice).
Noi, “tinerii revolutiei”(aiurea), cei care am avut primul nostru job intre ’90 si ’95 (sau asa ceva). E un criteriu imprecis, dar il socotesc destul de relevant. Dezbracat de conotatia cosmopolito-jargonica, job = activitate aducatoare de venit. Iar asta, intre noi fie vorba, insemna si adusul de blugi din Turcia sau vindutul de ziare pe strada sau mersul zilnic la fabrica de suruburi.
Comentarii
Pionierii societății capitaliste din Romînia.
Nu vreau să crezi că pretind că voua v-a fost mai ușor decît mie, de exemplu, dar sunt ferm convinsă că ați fost mai avantajați din toate punctele de vedere.
Aveați o economie cît de cît stabilă care vă oferea anumite facilități, spre deosebire de prezentul mocirlos în care încerc eu să-mi croiesc un drum. Ã…ži sinceră să fiu, nu știu ce este mai șubred: drumul sau încercarea?
Te invidiez. Vă invidiez, pe voi, cei din Generația Å¢, pentru faptul că voi ați fost pionierii, voi ați scris regulile jocului după care trebuie să "cîntăm" noi. Este mai ușor să scrii regilile, decît să le urmezi, iar mie îmi este teribil de greu să le rescriu, pentru că asta încerc să fac, dar nu am cum să reușesc cînd toate ușile îmi sunt trîntite în nas.
And I wonder? Cine este adevăratul vinovat pentru greutățile cu care mă confrunt eu? Societatea, statul sau voi? Generația Å¢.
Voi! Pentru că voi ați scris greșit regulile, voi ați fost individualiști și nu v-a păsat de cei din jur, iar acum vă gîndiți iar la emigrare. Fugiți!
Dar nu-i nimic, eu rămîn să repar răul făcut de voi.
Exact ce trăiți voi am trăit și noi. Lupta pentru supraviețuire și control cu cei de dinainte, pe care i-am acuzat de toate relele din lume. Uneori justificat, alteori mai puțin. În special pentru că multe din prostiile pe care le-au făcut au fost determinate de lipsă de repere și discernămînt, nu de rea-voință. Ceea ce e valabil și în cazul nostru. Forma de organizare politică și economică e doar un context.
Dacă ne-am gîndit la emigrare, am facut-o din cauza senzației că am pierdut războiul nostru. Tot niște victime și noi, deci :)
Așadar, a cui e vina?...
Nu răspunsul e o problemă, ci întrebarea. E o întrebare care nu rezolvă nimic.
În loc să cautați un vinovat, mai bine identificați greșelile făcute de cei dinainte și încercați să le corectați (inclusiv the hard way; e inevitabil, uneori). Ã…ži să nu le repetați. Pentru că alegerile proaste pe care le-am făcut (noi, voi, oricine) ni se sparg tot nouă în cap. Sub formă de "războiul generațiilor".