un interviu cu Dragos Stefan, Creative Partner, DSG
Intreaga poveste a inceput in 2002, in Cluj, cand Dragos Stefan impreuna cu doi prieteni au pus bazele studioului de animatie DSG. Initial, proiectul arata foarte romantic dar s-a dovedit, cu timpul, un proiect serios cu legaturi trainice in lumea filmului, dar si a business-ului. Intre timp, DSG s-a mutat in Bucuresti si in prezent ofera servicii de 3D, visual effects si, in general, material pentru zona video si interactiva. Am stat de vorba cu Dragos, Creative Partner-ul DSG, care mi-a dezvaluit, in interviul de mai jos, cum a infiintat studioul din dorinta de a face arta interactiva, dar si despre typography (studiul fonturilor), un domeniu minutios care are o latura inginereasca, dar si o latura artistica foarte puternica.
Maria Musuroia: Care este traseul tau profesional?
Dragos Stefan: Inainte de DSG am lucrat la Ideea Design & Print din Cluj, un studio cu oameni interesati foarte mult de zona artistica unde se intamplau atat lucrari comerciale, cat si editarea multor reviste de astazi. Acolo ma ocupam de departamentul de interactiv si de media. Desi se infiintasera ca tipografie cu un studio de productie atasat, in timp, s-au hotarat sa se extinda si in zona web, productie de CD interactiv si productie video. Tot in cadrul Ideea Design & Print, inainte de a ma ocupa de acest departament de media, m-am ocupat de design, pree press si toata zona de tipar, atat cu aspecte artistice, cat si tehnice. Acest lucru insemna prelucrare de imagine la modul tehnic, cat si realizare de layout-uri design. O escapada tehnocrata destul de scurta: am avut la un dealer Apple unde asiguram tot suportul tehnic in zone care aveau legatura cu vizualul: studiouri de design, de video, de productie media, in care trebuia instalat si oferit suport tehnic pentru tot felul de dispozitive sau soft-uri care activau in zona asta.
Maria Musuroia: Ce studii ai terminat?
Dragos Stefan: Dupa terminarea liceului am intrat la Politehnica in Cluj si am facut trei ani de calculatoare, dar mi-am dat seama inca din primul an ca subiectul calculatoare in sine nu are de-a face cu ce voiam sa fac eu mai departe. Am realizat ca nu este ceea ce ma intereseaza pe mine, am facut o pauza, dupa care am inceput Universitatea de Arte din Cluj, sectia Foto si Video pe care nu am terminat-o pentru ca ne-am mutat in Bucuresti.
Maria Musuroia: Cum ti-a venit ideea de a deschide studioul de animatie?
Dragos Stefan: Ideea mi-a venit demult. Cred ca tine mai degraba de fire, gandul de a avea un lucru numai al meu este un lucru pe care am vrut sa-l fac inca din momentul in care am terminat liceul. Habar nu aveam cum se face si nici material nu aveam posibilitatile necesare, nici chiar minime, in momentul acela. Poate a fost mai bine asa pentru ca am avut acest traseu profesional pentru ca am putut sa invat diverse lucruri. Cum iti vine ideea? Pur si simplu, la un moment dat, iti vine o idee de a face ceva. Pentru mine, cel mai simplu a fost faptul ca facusem mult print, web design si lucruri interactive si de aici pasiunea pentru 3D si visual effects. In Cluj nu aveai unde si, mai ales, pentru cine sa faci 3D. Ideea logica era sa te muti in Bucuresti si sa te angajezi la un studio, dar eu nu am procedat asa. Sunt idei care iti vin din cauza ca nu stii deloc marketing si atunci te gandesti ca o sa faci un studio al tau si atunci o sa poti face 3D, dar nu iei in calcul si posibilitatea ca nu ai pentru cine sa lucrezi 3D. In Cluj am supravietuit fie facand lucrari interactive in care incorporam si 3D, fie gasind clienti externi pentru care am facut diverse lucrari. Dupa un timp ne-am mutat in Bucuresti cu studioul. Cumva am ajuns la aceeasi concluzie, dar macar am facut-o pe ”barba noastra”, in conditii macar partial stabilite de noi. Ideea de a avea un studio este, in principiu, data de faptul ca vrei sa ai controlul asupra a ceea ce faci. Mi-a placut sa lucrez in alte firme, dar intotdeauna preferam sa fiu eu cel care decide asupra lucrurilor pe care le aveam de facut. Au fost doi factori care m-au influentat: am vrut sa fac exact acest lucru si, in contextul in care eram pus, nu avem cum sa-l fac lucrand pentru altcineva, si al doilea motiv ar fi ca voiam sa fiu eu cel care hotaraste ce face, sa lucrez in conditiile stabilite de mine.
Maria Musuroia: Cum arata proiectul in faza initiala si cum a evoluat el?
Dragos Stefan: In faza initiala proiectul arata foarte romantic si infantil, adica eram trei prieteni si am zis sa ne facem studio ca sa putem face ce vrem. A fost foarte greu la inceput. De altfel, unul dintre cei trei a si abandonat ideea chiar foarte repede, in momentul in care incepea sa se intample „pe bune”. Am mers mai departe cei ramasi in proiect, dar era foarte greu sa supravietuiesti la modul la care voiam noi sa supravietuim. In plus, erau bugete mici si nu se intamplau in vizual lucruri interesante. Am mai prins niste proiecte, niste clienti externi din Bucuresti, apoi niste contracte aici. Inca de pe atunci am avut contracte cu lumea filmului, contracte permanente. De atunci am inceput sa facem site-ul pentru TIFF (este un site pe care l-am facut si pe care l-am intretinut multi ani), pentru Mobra Films, Libra Films. S-au stabilit astfel niste conexiuni firesti, care au evoluat din momentul acela. Un lucru foarte important si care ne-a ajutat a fost faptul ca am reusit sa ne facem contacte in Bucuresti. Prietenii pe care ni i-am facut cu lucrarile initiale ne-au deschis alte usi si asa ne-am dat seama ca intr-adevar este cazul sa ne mutam in Bucuresti. Am luat hotararea asta acum vreo 2 ani jumatate. In momentul in care ne-am decis sa facem miscarea asta, s-a produs si o intalnire fericita cu un viitor partener al nostru. Eram in situatia in care ne intrebam cum am putea creste baza de pornire a firmei. In concluzie, am mai introdus un al treilea asociat, am crescut puternic capitalul firmei si am venit in capitala facand anumite achizitii: am stabilit un sediu rezonabil pentru firma si am facut celelalte mutari necesare. Si de-acolo, lucrurile au mers cumva de la sine. Am venit trei, iar acum suntem sase.
Maria Musuroia: Cat de mult te-ai implicat in acest proiect? Care este relatia ta cu brandul?
Dragos Stefan: Sunt implicat mie la suta cred, asta este ceea ce fac tot timpul. Este brandul la infiintarea caruia am participat foarte activ, am un rol major in realizarea lui. In momentul de fata nu sunt implicat in alte firme, nu sunt actionar, nu am alte proiecte. Este o chestiune la care ma gandesc insa, pe viitor. Nu concep sa iti petreci viata legat de un singur proiect, dar chiar daca s-ar intampla sa ma ocup si de alte proiecte in viitor, acesta va ramane cu siguranta.
Maria Musuroia: Ce hobby-uri ai? De unde aceste hobby-uri? Cine ti le-a insuflat?
Dragos Stefan: Nu stiu daca am hobby-uri pentru ca imi petrec o buna parte a timpului, intr-un fel sau altul, legat de DSG. Imi plac insa foarte multe lucruri. Cand zic hobby, ma gandesc la un lucru la care ii aloci o cantitatea serioasa din timpul tau. La un moment dat, eram foarte preocupat de motociclism, de ideea e a te sui pe motocicleta si a face calatorii cat mai lungi, eventual cu o doza rezonabila de off-road. Pe urma, o alta zona de care am fost si sunt in continuare foarte interesant este arta contemporana, de exemplu, lucrari de arta interactiva, de arta media. De altfel, acesta a fost si unul dintre motivele infiintarii DSG-ului, eu fiind destul de activ in zona artei contemporane colaborand cu artisti pe care ii respect foarte mult si cu care am facut niste lucruri foarte interesante la vremea respectiva. Eram un pic iritat legat de tot ce inseamna procesul acesta de a-ti cauta finantari, a participa in tot felul de proiecte, a te pune bine cu diverse gasti pentru a-ti continua proiectul. Intr-un fel, dupa modelul celor de la Ideea care aveau o firma care functiona comercial si o parte din bani o foloseau pentru a sponsoriza diverse reviste de arta, m-am decis sa-mi fac si eu o firma. Gandeam ca voi lucra chestiunile comerciale si pe urma voi face bani si-mi voi finanta ideile artistice ca sa nu mai fiu nevoit sa stau dupa tot felul de proiecte. Bineinteles, facand lucrarile comerciale, risti sa-ti pierzi idee de baza si sa te afunzi cumva, adica firma sa te inghita si dupa cativa ani sa nu te mai intereseze partea artistica. Cred ca arta contemporana este mai degraba un interes decat un hobby. Badminton, muzica, filme sunt un fel de hobby-uri. Un alt domeniu care m-a interesat inca de cand lucram la tipar si a ramas chiar daca 3D-ul si visual effects nu au prea multa legatura cu asta, este cel legat de zona typography, cea a caracterelor, a fonturilor, a tipurilor de litera. Este atat de vechi interesul acesta, cam de 12-15 ani, incat nu mai stiu de unde a venit. Chiar si visual effects reprezinta un anumit tip de lucru care ma intereseaza. Cele doua domenii, cel al fonturilor si visual effect-ul au ceva in comun si sunt la intersectia dintre arta si stiinta sau arta si tehnica. Ca sa faci un font trebuie sa ai niste cunostinte tehnice foarte serioase. Este un domeniu, pe de o parte foarte minutios si care are foarte multe etape care sunt monotone dar, pe de alta parte, este absolut fenomenal ce pot sa realizeze unii designeri de typography. Este vorba despre cat de mult poti sa te joci cu un caracter, tinand cont de faptul ca forma este dinainte stabilita, de exemplu, litera „A” este litera „A”. Cumva lucrezi pe baza unor constrangeri si a unor reguli deja definite. Este un subiect care are o latura inginereasca, dar si o latura artistica foarte puternica.
Maria Musuroia: Ai anumiti artisti preferati?
Dragos Stefan: Da, multi. Preferat este un cuvant pe care nu-l mai folosesc acum pentru ca m-am convins ca sunt prea multi si in prea multe domenii. In domeniul meu nu am pentru ca nu prea cred ca exista artisti. Visual effects este, dupa parerea mea, mai mult un craft, nu o arta. Cei care il fac trebuie sa aiba educatie artistica si poate, de multe ori, ei sunt artisti sau fac arta in paralel, dar foarte rar rezultatul este ceea ce se cheama opera de arta. Pur si simplu este vorba de o lucrare vizuala foarte maiastra, dar nu cred ca intra in zona de arta. Oameni pe care ii admir in diverse domenii sunt, de exemplu: din type design (fonturi) imi place foarte mult Jonathan Barnbrook, un designer britanic; din zona de film imi plac o multime de regizori, din muzica imi place David Bowie. In animatie sunt foarte multi, iar unul dintre ei este Dan Panaitescu.
Maria Musuroia: Daca nu ar mai fi DSG pentru ce brand ai vrea sa lucrezi?
Dragos Stefan: Nu acord o mare importanta brandurilor si, prin urmare, nici nu ma intereseaza foarte tare un brand sau altul. As putea face o suta de lucruri. Cred ca este foarte important sa faci, sa muncesti si sa-ti placa ceea ce faci. Nu este visual effect-ul singurul lucru pe care as putea sa-l fac. Dintr-o anumita inertie sau datorita conexiunilor pe care mi le-am facut tot lucrand in domeniu si creandu-se astfel in jurul meu un fel de ecosistem in care navighez, probabil ca activitatea mea ar continua tot intr-o zona vizuala sau intr-una care sa aiba legatura cu filmul. Ma intereseaza o groza de alte lucruri, dar ar trebui sa fiu pasionat de acele lucruri.
Maria Musuroia: Imbini viata personala cu cea profesionala?
Dragos Stefan: Le imbin, nu stiu daca este bine sau rau, nici nu mi-am pus problema. Se intampla pur si simplu. DSG-ul face parte din viata mea, lucrez foarte mult. Daca merg intr-o calatorie si ma intalnesc cu un personaj care lucreaza in acelasi domeniu, bineinteles ca o sa discutam despre ceea ce facem. De cele mai multe ori prefer sa discut lucruri care nu au nicio legatura cu profesia pentru ca sunt curios cum este omul respectiv cand incepi sa discuti cu el despre diverse subiecte, orice altceva in afara de munca.
Maria Musuroia: Ai avut pana acum esecuri? Cum te-au ajutat ele pe mai departe?
Dragos Stefan: Da, au fost esecuri. Am facut multe greseli, dar daca o sa le repet sau nu, n-am cum sa spun. Oamenii zic tot timpul ca au facut o greseala si ca nu or s-o mai faca, dar peste o luna o fac din nou. Deci, de vorbit se poate vorbi. Probabil ca acum fac mai putine greseli ca in trecut, dar si acum le fac. Este normal sa inveti din ele, dar parerea mea este ca nu inveti suficient, si asta vad, atat la mine, cat si la cei din jurul meu. Greselile se repeta, dar parca din ce in ce mai putin.
Maria Musuroia: Cum arata o zi de lucru?
Dragos Stefan: Acum sunt intr-o etapa in DSG in care am preluat directia in care lucrez cat mai putin concret pe proiecte si ma ocup de supervizarea a tot ceea ce se intampla in studio. Asta este o alta greseala pe care am facut-o si de care mi-am dat seama destul de tarziu: in loc sa stau sa lucrez si sa supervizez, pot fi mult mai util doar supervizand si vazand cum se deruleaza proiectele in firma si evitand aparitia erorilor. Sunt lucruri de management pe care, in lipsa unor cursuri sau a unor formari profesionale, le inveti citind pe net si din „datul cu capul de pereti”. In ultima perioada, ma ocup de supervizare, invat mult, asimilez si analizez anumite lucruri pentru a vedea cum le putem aplica la ceea ce ne dorim sa facem in urmatorul an. Am devenit un fel de producer in DSG, tin legatura intre DSG si clientul care, de cele mai multe ori, este o casa de productie sau un regizor. Cand este o lucrare care implica filmare, atunci intr-adevar esti la filmari si se poate intampla, in functie de ce ai de facut, sa stai pana noaptea tarziu sau sa trebuiasca sa fii acolo la o ora destul de matinala.
Maria Musuroia: Ce proiecte aveti in derulare in momentul de fata?
Dragos Stefan: In prezent lucram la niste spoturi si tocmai am terminat lucrul la doua filme, respectiv am facut genericele si niste parti de visual effects pentru setul de sase scurt-metraje al lui Cristian Mungiu cu care merge la Cannes. De asemenea, ne ocupam si de partea de site a filmului si de tot ce tine de imagine. Am mai facut toata partea de efecte pentru un lung-metrajul numit „Copilaria lui Icar”, regizat de Alex Iordachescu.
Maria Musuroia: De unde te inspiri?
Dragos Stefan: In ultimul timp nu prea ma mai inspir, incerc sa ma detasez cumva de lucrul efectiv. Ca toata lumea, ma uit pe site-uri din domeniu, dar cumva a inceput sa ma oboseasca lucrul acesta si nu sunt foarte sigur de valabilitatea acestora. Este normal sa fii la curent cu tot ce se intampla, dar in final asimilezi un amalgam de lucruri pe care nu intotdeauna le intelegi foarte bine. Prefer sa citesc despre cum se gandesc lucrurile, despre mecanismele de baza. Acum citesc dialoguri cu Michael Ondaatje, cel care a scris Pacientul Englez, in niste conversatii cu Walter Murch (editor de film) sau interviuri cu Woody Allen, de exemplu. Mi se pare mult mai interesant sa citesc lucruri de genul asta chiar daca par facile pentru ca, daca esti atent si le citesti intr-un anumit fel, gasesti niste mecanisme. Daca ti-au placut anumite lucruri, cred ca este mult mai interesant sa vezi cum s-a gandit omul respectiv la ele si cum i-au venit ideile. Este mult mai util decat sa stai pe net. Incerc sa ma tin de documentarea aceasta, dar nu mai abuzez si nu le mai acord atata credit site-urilor. Mi se par interesante fazele incipiente ale unui domeniu, in general din zona artistica. De exemplu, in visual effects este de vazut ce s-a intamplat in anii 80 si in prima jumatate a anilor 90, cum studiau si cum gandeau oamenii atunci tinand cont de resurse care erau foarte limitate. Erau extraordinar de ingeniosi oamenii, ce inseamna visual effects acum a fost inventat de ei atunci. Si acum se inoveaza in aceasta arie, dar deja este un domeniu destul de matur care s-a si prostit foarte mult. Democratizandu-se, automat calitatea lui a scazut foarte mult. In anii 80 oamenii aceia trebuiau sa inoveze pentru ca nu exista nimic facut inainte, inventau solutii. Daca nu ar mai fi DSG-ul mi-ar placea sa fac parte dintr-un grup de genul acesta, intr-un domeniu oarecare pe care sa-l gasesc interesant si sa fie la inceput. Sa fiu parte dintr-o zona in care se inventeaza tehnicile, domeniul in sine, mi se pare fabulos.
