un articol de Catalina Onu, Redactor, Smark
Oare cate companii din Romania se gandesc la etica atunci cand vine vorba de oricare dintre demersurile de business pe care le intreprind? Greu de spus, usor de observat. Chiar daca la nivelul marilor companii internationale aceasta atitudine devine din ce in ce mai “invatata”, implementata si respectata de toate partile implicate intr-un business la noi lucrurile se misca incet si nesigur in aceasta directie. Poate nici mediul nu este unul tocmai favorabil, atata timp cand practicile de altadata isi dovedesc inca eficienta. Poate ca si oamenilor le este greu sa se rupa de obisnuinta atat de indelung formata, iar cei care isi doresc sa se orienteze spre astfel de practici sunt prea putini si fara prea mari sanse de reusita sa razbata.
In orice caz, daca la noi nici nu exista suficiente dezbateri pe acesta tema si oameni cu adevarat pregatiti sa-i invete pe altii cateva reguri elementare referitoare la etica in afaceri, in tari mai indepartate, indiscutabil mai dezvoltate si cu ceva mai multe pretentii, exista chiar o comcurenta intre companii in ceea ce priveste aceste aspecte. Si ma refer aici la recentul top al celor mai etice 99 de companii din intreaga lume, publicat de Institutul Ethisfere din New York. Anul 2009 a adus chiar un numar record de nominalizari care curprind companii din peste 100 de tari si 35 de industrii si schimbari semnificative fata de anul anterior. 20 de companii au parasit clasamentu, alte 25 le-au luat locul, in timp ce 44 se regasesc pentru al treilea an in lista.
Cine a selectat aceste companii sa faca parte din top? Pe baza caror criterii? Pai, in tot acest demers, Etisphere a fost asistat de un comitet format din avocati, profesori, oficiali guvernamentali si lideri ai unor organizatii, care au stabilit cele mai etice companii in functie de sapte criterii. Corporate si Citizenship ar fi primul dintre ele si cel care cea mai mare importanta in decizia finala (20%) si urmareste sa vada modul in care raspunde compania la nevoile comunitatii, dar si la cele de la locul de munca. Urmatorul criteriu este corporate governance care conteaza 10% si care urmareste sa vada in ce masura compania cunoaste conflictele atat din interiorul ei, cat si din jurul ei, dar si modul in care alege sa le gestioneze. Inovatia care contribuie la binele public (15%) stabileste in ce masura produsele sau serviciile furnizate de o corporatie aduc un beneficiu publicului, iar industry leadership (5%) detrmina modul in care compania isi stabileste standardele de etica si conduita in afaceri, guvernarea corporativa, responsabilitate, dezvoltare sustenabila si protectia mediului.
Executive leadership si tone frome the top (15%) stabileste care este pozitia companiei in ceea ce priveste etica, guvernarea corporativa si citizenship, in timp ce legal, regulatory si reputation track record (20%) stabileste care este istoricul companiei din punct de vedere legal. Ultimul criteriu, internal systems and ethics/cpmpliance program (15%) in ce masura sistemele de control ale companiei sunt satisfacatoare, cum ar fi codul de conduita sau controalele pentru prevenire si detectare.
Referitor la tarile de provenienta ale companiilor prezente in top trebuie spuns ca raportul Statele Unite – Europa este unul cat se poate de disproportional, cele dintai conducand detasat in ceea ce priveste numarul “celor mai etice” companii. Astfel, in timp ce SUA are 70 de prezente in top, Europa nu se poate mandri decat cu 22 de companii, dintre care doua din Germania (BMW si Henkel), patru din Marea Britanie (HSBC, Standard Chartered Bank, Unilever – Olanda/Marea Britanie, Vodafone, Astra Zeneca – UK/Suedia) si una in arhipelagul Bermuda - care apartine Marii Britanii (Accenture), una in Norvegia (Starkraft), una in Irlanda (CHR), trei in Elvetia (Holcim, Swiss Re, Novartis), trei in Franta (Sodexo, Accor si Danone), una in Finlanda (Stora Enso), doua in Olanda (Royal Philips si Rabobank), doua in Danemarca (Novozymes, Nova Nordisk) si doua in Suedia (IKEA si Svenska Cellulosa). Totodata Japonia are cinci companii in top (Nippon Yusen Kaisha, Sompo, Kao, Ricoh Company, Toyota Motors), iar Australia si Canada cate una, respectiv Westpac Banking Corporation si Petro-Canada. Dintre companiile americane prezente in top o sa amintim doar cateva, cele prezente si pe piata romaneasca, cum ar fi Honeywell International, Nike, Hewlett-Packard, Xerox, PepsiCo, McDonald’s, Cisco Systems, Starbucks, Oracle Corporation sau Dell.
Multi dintre noi ne intrebam cat o sa mai treaca pana cand macar una dintre companiile romanesti isi va gasi un loc intr-un astfel de top. Eu ma intreb insa cate dintre ele vizeaza o astfel de pozitie, cate dintre ele sunt interesate de aceste aspecte si mai ales cate dintre ele ar fi dispuse sa acorde timp pentru a se dezvolta in acesta directie. Cati bani mai trebuie sa piarda sau cati angajati capabili si colaboratori cu perspectiva pentru a putea intelege ca exista niste “reguli” pe care daca nu le respecti nici macar in ceasul al zecelea vei fi unul dintre pierzatori?
Ramane, totusi, o tema de gandire pentru toti cei care isi conduc propriile afaceri sau se afla la conducerea altor companii, dar si pentru angajatii care in unele cazuri sunt nevoiti fie sa plece, fie sa accepte mai mult decat ar fi cazul.
Comentarii
Sa nu confundam topurile cu adevarurile :)