un editorial de Mark Earls, Author & Strategic Thinker
In decembrie 2006, revista Time reusea sa sparga tiparele, sa fie imprevizibila, anuntand castigatorul premiului “Omul Anului”.In locul premiilor obisnuite pentru evenimente de acest gen, care preamaresc politicieni care au contribuit la evenimentele din cursul anului sau, poate, o celebritate care a castigat inimile si titlurile de prima pagina – cu alte cuvinte, unul dintre “Oamenii Mari” care cred ca ar putea controla lumea – pe coperta revistei apareai “TU”, omul obisnuit care traieste in afara reflectoarelor si a cercurilor de putere.
Pentru multi dintre cititorii revistei, alegerea a parut lipsita de glamour si mai degraba mundana – premiul PotY este unul dintre punctele de interes al ceea ce prietenii nostri americani numesc “the Holiday Season” – dar motivatia din spatele actiunii este de-a dreptul frapanata: si anume, acei indivizi obisnuiti, care folosesc retelele sociale si toate celelalte dispozitive moderne, remarca atat internetul, in sine, cat si modul in care intelegem lumea. Noi suntem cei care ne conectam, impartasim, participam, interactionam unii cu altii si nu Oamenii Importanti care ne contureaza si dirijeaza viata, stiinta si, bineinteles, viitorul umanitatii. Aceasta turnura fundamentala este unul dintre acele momente in istoria umana care nu pot fi deturnate: o singularitate dincolo de care totul se schimba.
Pentru banii mei, este posibil ca actiunea Time sa fie tardiva si, in acelasi timp, prematura. Pe de o parte, este clar deja de ceva timp pentru cercetatorii behavioristi ca natura noastra sociala (sau gregara) cea care a dat speciilor existente nu numai mijloacele de a se dezvolta, dar si de a controla planeta si tot ceea ce exista pe suprafata ei. Este abilitatea noastra de a invata cu rapiditate si acuratete prin mimetism, fapt care da posibilitatea ca ideile noi si tehnologia sa se raspandeasca si sa fie accesibila pentru toate populatiile – de la stilurile antice de olarit pana la media sociale din zilele noastre, suntem mult mai degraba Homo Mimicus decat Homo Sapiens. O mare parte din abilitatile noastre cognitive uluitoare sunt sociale: fie pentru a ne da posibilitatea de a face fata retelei complexe de interactiuni sociale care ne construiesc viata sociala sau de pe urma carora extragem avantaje, de exemplu, pentru trasferarea bagajului nostru cognitiv catre alte persoane.
Pe de alta parte, ceea ce am remarcat in 2008 este ca natura noastra sociala/gregara a devenit mainstream: pentru prima data, internetul a devenit de-a dreptul social – in 2008, activitatile de tip Facebook au reusit, pentru prima data in istoria internetului sa castige teren si chiar sa depaseasca pornografia in topul de utilizare a internetului. Pietele globale s-au prabusit, din cauza investitorilor care s-au vanat reciproc pentru profit – iar volatilitatea pe care am remarcat-o este rezultatul “nebuniei multimii”, asa cum e foarte bine rezumat intr-un text clasic. Dar aceeasi idee a fost evidenta in evenimentul politic al anului: a fost anul in care actualul presedinte american a fost ales pentru ca a vorbit despre “noi” despre cum:
“acesta este momentul nostru. Acesta este timpul nostru – sa ii punem pe oamenii nostri din nou la munca si sa deschidem usa oportunitatilor pentru copiii nostri; sa readucem pacea si prosperitatea si sa promovam pacea; sa reclamam Visul American si sa ne reafirmam acel adevar fundamental – acela ca, dintr-o multime, redevenim unul; si, in timp ce noi respiram, speram; si atunci cand suntem intampinati cu cinism si dubii, si celor care ne spun ca nu putem, le vor raspunde cu acel crez atemporal care surprinde esenta naturii umane: Yes we can.”
Asa ca, in 2009, intrebarea careia marketerii ar trebui sa-i faca fata nu este aceea ca baza tehnologica ar putea fi schimbata, nici aceea despre problemele din economia mondiala. Este mult mai simplu: cum vom reusi sa devenim sociali? Cum vom reusi sa ne servim propria natura, eu-rile noastre sociale?
