Privit din perspectiva unei persoane total neutre si neimplicate, sa zicem a unui extraterestru care studiaza specia umana, Facebook este un fenomen care nu poate trece neobservat. Are un impact atat de puternic, incat extraterestrul nostru de serviciu va trebui nu doar sa analizeze atent fenomenul, ci sa si includa referiri ample asupra acestuia in raportul catre sefii lui.
Iata de ce extraterestrul nostru s-ar scarpina intre antene, curios sa afle mai multe, sperand sa inteleaga nu doar cum este posibila, dar si incotro va duce aceasta revolutie digital-sociala.
Ca orice extraterestru bine crescut si educat, el va incepe cu o intrebare de bun simt: ce ofera compania lui Mark Zukerberg in plus fata de ce avea omenirea pana in momentul aparitiei Facebook acum mai putin de un deceniu?
Pai... sa vedem, va spune el mangaindu-si usor barba. Primul lucru care ii sare in ochi e conectivitatea. Universul fiecarui utilizator se conecteaza cu universul prietenilor, cunostintelor sau rudelor lui. Oamenii se apropie virtual, afla ce se mai intampla, pot comunica in orice moment intre ei. Altfel spus, adio singuratate!
Apoi vede cum Facebook contribuie la cresterea eficientei. Cetatenii imperiului Facebook isi aleg timpul cand vor fie conectati. Distantele devin irelevante. Se pot conecta in acelasi timp cu mult mai multe persoane decat ar fi gandit vreodata. Pot scrie un singur mesaj si acesta ajunge simultan la toti prietenii lor.
Urmatoarea lui observatie e ca Facebook ii capaciteaza social pe utilizatori: acum oamenii pot cere (si obtine) cu usurinta prietenia cuiva pe care nu-l cunosc, isi pot largi cercul de "prieteni" din aproape in aproape cu persoane cu afinitati si interese similare. Pot apoi sa interactioneze cu noii prieteni in mod relevant, li se pune la dispozitie o intreaga pleiada de instrumente structurate de comunicare.
Ajuns la acest punct, extraterestrul nostru poate mormai multumit in barba si se poate apuca sa faca raportul catre sefii sai sau... poate sa mai arunce inca o privire, sa vada implicatiile secundare.
Iata ce observa micul nostru extraterestru la o analiza mai atenta: daca o noua cunostinta realizata off-line se transfera cu o probabilitate relativ mare intr-o "prietenie" pe Facebook, reciproca e arareori valabila. Asadar, vorbim de un sens unic catre digitalizarea relatiilor umane. Si asta pentru ca relatia digitala este mult mai confortabila: nu pune presiune, nu are pretentii, nu intra in criza, asa cum se intampla intr-un moment sau altul cu relatiile off-line. Pai... nici nu are cum sa se intample asa ceva, va gandi extraterestrul nostru cu neuronii lui verzui, caci comunicarea pe Facebook este perfect structurata si organizata. Dai like (orice ar insemna asta), "share-uiesti" sau, daca te aventurezi ceva mai mult, poti sa faci un comentariu. E greu de ajuns la profunzimea si varietatea unei comunicari umane directe, caci mediul oferit de Facebook e aseptic si bine controlat, orientat catre confortul psihologic al utilizatorilor (de exemplu exista butonul "like", dar nu exista un "dislike", si cultura Facebook e evident profund influentata de acest lucru).
Ajuns aici, prietenul nostru extraterestru mai descopera ceva: adeseori comunicarii de pe Facebook ii lipseste sensul intim, personal. Motivatia profunda de a posta are de-a face mai degraba cu narcisismul decat cu altruismul. Like-ul devine moneda de schimb (oamenii dau like-uri ca sa primeasca like-uri la randul lor), iar wall-ul este mai degraba o oglinda in care utilizatorii isi admira propria persoana. Multi dintre acestia posteaza si apoi asteapta sa vada cate like-uri primesc, cati prieteni comenteaza. Reactiile prietenilor de pe Facebook se transforma pe negandite in semne ale succesului social. Mergand mai departe pe acelasi fir, e evident mult mai eficient sa posteze lucruri de pe net (unele dintre ele cu adevarat ingenioase sau iesite din comun) decat sa-si aduca contributia proprie (care probabil nu va genera nici pe departe tot atatea like-uri).
Ultimul lucru pe care il observa extraterestrul nostru este timpul petrecut pe Facebook de catre utilizatori. Nu atat in valoare absoluta, cat mai ales ca dinamica: el observa ca acesta devine un substitut din ce in ce mai puternic al timpului petrecut fata in fata cu alti oameni. E si acesta un mod de socializare, isi va spune el, dar nu prea seamana cu ce am invatat noi despre specia umana. Ajuns la aceasta revelatie, dragul nostru extraterestru rasufla cu naduf zicandu-si in sinea lui: ufff, ce mai pacoste! In cativa ani va trebui sa refac toate rapoartele despre relatiile umane.
