"Abordarea mea este totala. Daca ma apuc de ceva, acel ceva este parte din mine", spune Adrian Popescu (Director Marketing si PR, Radio Guerrilla) despre relatia lui cu marketingul. Insa cum este el in afara biroului? Despre aceasta, precum si despre pasiunea lui pentru gravurile cu Bucurestiul vechi, National Geographic sau Red Bull, dorinta de a fi hangiu, felul in care l-a influentat copilaria si despre cum un an tine de la Craciun la Craciun si nu de la 31 decembrie pana la 31 decembrie, ne-a povestit Adrian intr-o nota comica presarata, pe alocuri, cu sarcasm.
Dragostea pentru radio si gravurile cu Bucurestiul vechi
Adrian a lucrat in radio pentru ProFM si KissFM, iar de 7 ani face marketing pentru Radio Guerrilla. Se declara pasionat de ceea ce face si spune ca are radioul permanent in minte. Ce ii place in acest domeniu? "Din pozitia pe care o am eu ma pot exprima public cumva, prin ceea ce fac in marketing la Radio Guerrilla, sunt si raman tot eu. Asta este cel mai important lucru. Crezurile mele capata concretete in demersurile, campaniile, initiativele, in ceea ce facem noi la Radio Guerrilla. Practic, radioul asta suntem noi. Asta imi place. Nu ma contrazic ca om. Altfel, lumea asta a radioului este o lume foarte frumoasa si aparte, nu prea ai cum sa intelegi, trebuie sa lucrezi in radio ca sa vezi cum e. Este o atmosfera anume, oamenii sunt altfel, lumea zambeste, e deschisa, e ca in liceu, numai ca suntem putin mai atenti si mai responsabili", spune Adrian.
O alta pasiune a lui, in afara de radio, sunt gravurile cu Bucurestiul vechi: "Am acasa o colectie de gravuri foarte frumoase facute de Marius Leonte, un sculptor care-mi place mult, brailean de-ai mei. Am vorbit cu el odata si i-am spus 'Marius, ia-ma si pe mine sa vad si eu cum se face, nene, cum se face o gravura pentru ca sunt fascinante!'. Mi-a spus sa vin. Nu am ajuns nici pana astazi. De ce? Nu stiu. E o chestiune de optiune. Ai timp si prioritizezi intr-un fel sau altul. Ce vrei sa faci? Vrei sa zaci pe canapea, vrei sa iesi cu prietenii la o bere sa te mai hahaesti sau vrei sa te duci in atelierul lui Marius? Depinde de cum te simti in ziua aia".
Calatoriile din timpul liber
Daca ar avea mai mult timp liber, i-ar placea sa ajunga sa calatoreasca precum Calin Gheorghe, DJ la Radio Guerrilla. "Colegul meu, care pleaca o luna, doua pe an din tara. Uite, acum e in America de Sud. Se duce la aproape toate festivalurile mari de muzica in Europa. Se duce in fiecare an. Anul trecut a fost in India. A fost intr-o gramada de tari. Uite asta mi-ar placea sa fac, de exemplu, sa calatoresc foarte mult", spune el.
Insa unde l-as putea intalni in timpul liber? "Nu stiu, mai bine-mi dai un telefon inainte ca nu se stie. Inainte puteai sa ma gasesti in Laptarie foarte des, dar s-a inchis. Pe unde ies acum? In ultimul timp ies destul de des la Verona. Este o gradina superba in centrul betonat al orasului, in care, daca ospataritele ar veni mai repede, ar fi extraordinar. Cred ca era inainte gradina "caselor" in care se gaseste libraria Carturesti acum. Cand vezi ce gradina si ce casa avea fostul propietar nu poti sa nu afirmi impacat 'Ce bine e sa fii bogat!'. Cum cu trendu' nu te joci trebuie sa ajungi din cand in cand si la Atelierul Mecanic – Felicitari, Corvin! –, ca-i pe val (rade). Dar n-am ajuns niciodata. Strada pe care se gaseste locul asta este cea mai frumoasa din Centrul Vechi. La oamenii care stau pe la terase ma refer, desi un prieten care a venit din strainatate dupa mult timp ne-a intrebat: 'Bai, de ce sunt asa de afectati oamenii astia? Ce-au?', a explicat Adrian.
Amintiri din copilarie
Vorbeste cu drag despre locul in care a copilarit si experientele traite atunci si recunoaste ca l-a influentat foarte mult in ceea ce avea sa devina. "Copilaria m-a influentat foarte mult. Ca pe toti cetatenii intregi la minte. Am avut o prietena foarte buna in copilarie de la care am invatat multe - sora unui bun prieten. Era mult mai mare decat mine. Nu stiu daca a fost un model pentru mine. Era olimpica la romana. Cu ajutorul ei am descoperit o gramada de lucruri. E foarte important ca destul de devreme sa constientizezi ce e bine si ce e rau. Si cred ca pentru asta e foarte important ca tu, ca om, sa ai un fond bun, cu potential catre zona asta, si apoi sa te tii tare. Si este foarte important ca mediile cu care interactionezi tu cat esti copil sa te ajute sa iti formezi destul de repede reflexele de bine si de rau. Foarte important lucrul asta. Poate cel mai important.
Modele nu am avut, insa, din fericire, din tot ceea ce am cunoscut eu in copilarie am avut intuitia sa aleg ceea ce s-a dovedit a fi bun mai tarziu, ca intamplari, situatii, sfaturi, nu stiu cum sa le spun.
Si cred ca au fost doua lucruri ce m-au marcat. Unul este foarte important, repet, faptul ca am avut sansa sa descopar si sa intuiesc ce e bine si ce e rau, ce e bine sa faci si ce nu. Mediul in care am copilarit eu a avut si rau si bine si am mers cu partea luminoasa daca vrei - ca orice copil, la bloc are de toate. Al doilea… Nu stiu de ce, dar in copilarie mi-a placut foarte mult Jules Verne. M-a fascinat pur si simplu. Gandeste-te ca eu am citit Jules Verne inainte de 1989. Taie telefonul, calculatorul, internetul, televizorul, taie TOT, TOT, TOT. Inchipuie-ti. Ce mai ramane?
O matusa care lucra la Biblioteca Judeteana din Braila mi-a recomandat si imprumutat pe sub mana Jules Verne. Prima carte a fost 'Insula misterioasa'. Nu fusese scoasa la liber inca. Mirosea foarte frumos. Am ramas trasnit, nu am lasat-o din mana. Pe timpul lui Ceausescu foarte des nu era curent electric, asa ca am citit la lumanare 'Insula misterioasa'. Stii cat de misto poate sa fie sa citesti cartea asta la lumina lumanarii? Nimic nu e mai frumos decat asta. Asa ca am citit foarte mult Jules Verne. Cartile lui mi-au pus imaginatia in miscare.
M-am mai influentat reciproc cu un coleg din scoala generala, impreuna cu care am descoperit istoria, cumva. Se trage dintr-o veche familie boiereasca si avea acasa un cufar al bunicii plin cu tot felul de obiecte vechi, printre care si un pergament. Am crezut ca descrie drumul catre o comoara. L-am dus la Muzeul Judetean. Ne-au spus ca este un act de intarire a proprietatii asupra unei mosii pentru un vechi boier, ruda cu el, emis de un domnitor, si ca o sa luam cate un 10 la istorie. La cateva zile dupa intamplare, pergamentul i-a fost confiscat. Nu ne-am dat batuti si ne-am gandit noi ca o sa gasim o comoara in Braila. Si am gasit o ghiulea, o ghiulea turceasca pe malul Dunarii, provenita dintr-un asediu al turcilor – am aflat asta pentru ca am dus-o si pe ea la muzeu. Eu sunt de parere ca si locul conteaza foarte mult, locul in care te nasti", spune Adrian.
O privire in biblioteca lui Adrian
Vorbeste mult despre Jules Verne, dar care este cartea lui preferata? "Carte care mi-a ramas in minte? Sunt mai multe de fapt. Prima care-mi vine in minte este a unui om urias in simtiri, Nicolae Steinhardt, 'Jurnalul fericirii'. Este o carte pe care o recomand oricui. Cealalta este tot din zona asta - nu stiu ce ar spune un psiholog despre ce zic eu acum -, anume 'Patimile dupa Pitesti' a lui Paul Goma. Este despre ceea ce s-a intamplat la inchisoarea din Pitesti in anii '50. A fost un experiment teribil de reeducare a studentilor pe timpul comunismului. Am citit-o dupa anii '90, acum mult timp. Eu iti spun acum niste titluri pe care le-am citit imediat dupa '90. M-a mai impresionat o carte cu si despre Elisabeta Rizea, un om care merita o statuie. Toate sunt legate de ceea ce a insemnat comunismul. Ranile erau proaspete atunci. Toate trei mi-au fost imprumutate de Bogdan Budes, prietenul meu care lucra la Humanitas in acea perioada. Caruia ii multumesc inca o data. I-as obliga sa le citeasca pe toti dezorientatii care spun ca era bine pe vremea lui Ceausescu sau, mai rau, care se cred cool daca au vederi de foarte stanga.
O alta revelatie este Neagu Djuvara. Dupa ce am citit eu tot felul de carti de istorie, cand l-am descoperit pe domnul Djuvara am ramas trasnit. Prima carte pe care am citit-o de la el a fost 'Romania intre Orient si Occident'", precizeaza Adrian.
Film, muzica si teatru
Nu are seriale preferate si nu ii place sa descrie muzica printr-un singur cuvant, insa explica: "Serial preferat nu am. Nu imi place sa ma uit la seriale. Sunt consumator de filme in schimb. Filmul la care ma gandesc cand ma intreaba cineva lucrul asta este 'Lock, stock and two smoking barrels' a lui Guy Ritchie. L-am vazut in urma cu mai bine de 10 ani, la cinema Studio. Nu-mi credeam ochilor si urechilor, deoarece era ceva absolut nou, fara nicio legatura cu ce vazusem pana atunci, care mi-a inundat toti porii. Dupa ce am iesit de la film, am tacut 10 minute, mergand pe Magheru. La fel si prietenul care a fost cu mine - Hai noroc, Erik!. As putea sa-ti mai recomand 'E.T' sau 'Lista lui Schindler'. Fiecare dintre ele a insemnat ceva pentru mine, desi astazi, daca nu spui ca filmul tau preferat este unul coreean, de care nu a auzit nimeni, cu 'jde premii la nu stiu ce festival de care nu a auzit nimeni, nu esti interesant. Cool nici atat (rade). In ceea ce priveste muzica, ascult orice si daca imi place, foarte bine. Daca nu, nu. Imi place muzica buna daca urechea mea zice asta si n-o pot defini printr-un singur cuvant.
Am vazut o piesa de teatru minunata, '7 blesteme... cerute, facute si legate' regizata de Chris Simion - trebuie vazuta! Are o coloana sonora care-ti acceseaza strafundurile. Muzica populara romaneasca veche. Am iesit infiorat din sala. Asa ca am dat drumul pe post unei mici campanii, 'Muzica despre cine sintem' - o serie de fragmente din cantari vechi populare romanesti de ridicat parul pe ceafa, imbracate a la Radio Guerrilla. Asta se intampla si cu filmele, imi plac sau nu-mi plac".
Motivatia
L-am intrebat cum trece peste clipele dificile, asa ca am primit un raspuns previzibil din partea lui: "E o intrebare foarte ciudata. Parca sunt o modela intrebata de Ciao. Nu stiu. De la caz la caz. Oricum, imi place sa ma plimb singur, printre oameni multi. Daca e…".
Radio Guerrilla si alte branduri de suflet
Este fericit cu ceea ce face si se considera unul dintre oamenii norocosi in relatia cu locul in care isi petrece jumatate din viata. Dar daca de maine nu ar mai fi la Radio Guerrilla, pe ce alte branduri i-ar placea sa lucreze? "National Geographic. De ce? Pentru ca e un brand frumos in care ma regasesc. Jules Verne, nu? Mi-ar placea ca toata viata sa fac ceea ce imi place, iar eu acum fac ceea ce imi place. Pur si simplu imi place National Geographic. A fost dragoste la prima vedere. Sau mi-ar fi placut sa lucrez pentru Academia Catavencu, inainte de despartiri, certuri, venin, lacrimi si ridicari de fuste in public. Practic, am crescut cu Academia Catavencu sub perna. Altfel, m-am mai gandit cateodata la cum ar fi sa ma ocup de marketarea unui detergent, a unui strung sau a celui mai tare model de avion de vanatoare. Ar fi foarte haios. M-as distra", spune Adrian.
Adrian vorbeste cu drag despre brandurile de care se simte atras sufleteste, dar are si branduri la care apreciaza munca de marketing din spatele lor: "Red Bull. Un mare brand la care marketingul a contat si conteaza enorm, ENORM, este Red Bull si cred ca Red Bull este 90% marketing si 10% produs. Marketingul lui Red Bull a plecat de la extraordinar si tinde catre fabulos. Tot respectul pentru Dietrich Mateschitz, omul care a construit foarte repede acest mare brand pornind de la o idee si nu de la o mare descoperire tehnologica. Virgin Group imi mai place si ce a facut Richard Branson. Ar fi fost culmea sa nu-mi placa. Daca tot vorbim de fata si de spate, cateodata produsul este locomotiva, iar marketingul creeaza siajul – iPhone -, iar alta data rolurile se inverseaza - Red Bull".
Daca marketer nu, atunci hangiu
Nu spune niciodata ca vine "la munca", preferand formularea "la radio". Insa daca nu ar face marketing pentru un post de radio, ce alta cariera l-ar tenta? "Am mai descoperit ca poti sa ai mari satisfactii in a construi ceva cu mana ta, in a face ceva tu, in a lua un lemn si un alt lemn si a bate un cui. Mai iei un lemn si un alt lemn, bati un cadru si faci un scaun. E foarte misto.
Si cred ca mie mi-ar placea sa fiu hangiu. Vorbesc foarte serios. Mi-ar placea sa fiu hangiu. Sa ma ocup de oameni, sa vina oamenii intr-un loc, pe care sa-l fac dupa mintea mea, si sa-i vad bucurosi, sa-i vad fericiti de ceea ce li se intampla acolo, la hanul meu. Sa fiu un hangiu bun, sa le placa vinul proaspat scos din pivnita, bucata de carne fripta pe care le-o arunc in farfurie, sa-i vad fericiti, imbujorati, cum mananca, cum beau, cum vorbesc. Repet, nu vreau sa am un restaurant, eu vreau sa am un HAN, sa fiu hangiul ala la care sa-ti placa sa tragi. In Franta cred ca nu e om care sa nu opreasca putin inainte de a se duce acasa, dupa ce ce a terminat munca, la barul din coltul strazii la o bere si o vorba. E o placere, o comuniune care se creeaza numai acolo. Si mie asta imi place: sa vad omul fericit, sa vad omul multumit de ceea ce vorbeste, mananca si de ceea ce bea in cazul asta".
Adrian pana la Craciun
Referitor la obiectivele lui pentru anul 2012, Adrian spune ca vrea sa fie relaxat si imi atrage atentia asupra faptului ca pentru el anul se incheie la Craciun si nu pe 31 decembrie cu o simpla iesire la restaurant. "E greu sa iti zic. Sa fiu un om mai bun. Mi-ar placea ca la sfarsitul anului sa fiu relaxat. Sa ma uit in urma, cand vin sarbatorile de iarna, sa nu am nicio apasare, niciun regret pentru anul in curs si sa imi petrec Craciunul total relaxat si bucuros pentru anul care s-a incheiat. Pentru ca mie mi se pare ca un an tine de la Craciun la Craciun, mai degraba decat de la 31 decembrie pana la 31 decembrie. As vrea sa inchei anul foarte frumos, sa fiu relaxat, senin, sa fiu multumit. Doamne ajuta!"
