Nu demult, o replica dintr-o reclama la alcoolice crea memorabilitate si intra rapid in viral: "niste tarani!" – o replica simpla, plasata intr-un context inedit, spusa cu maiestrie…
Hai sa detaliem putin! Fara pretentia unei profunzimi de teza de doctorat, fara incursiuni interminabile in referinte la tratate sociologice, la componente legislative, la dictionare si etimologii.
Stim ca Romania se caracterizeaza printr-o pondere ridicata a populatiei rurale. Statisticile oficiale estimeaza acest procent in jurul valorii de 47%. Cu alte cuvinte, aproape jumatate dintre romani traiesc la tara. Intelegem, fara nicio nuanta peiorativa, ca 53% dintre romani sunt oraseni si 47% sunt…tarani.
Nu suntem ultimii din Europa pe acest criteriu, dar suntem in liga din urma. Alaturi de Romania, cote ridicate ale populatiei rurale se inregistreaza si in tari precum Lituania, Irlanda, Slovenia sau Slovacia.
De-a lungul timpului, in ceva ani de marketing & research pe meleaguri locale, am observant numeroase companii interesate doar de segmentul urban. Din multiple motive, atat datorita profilului (asumat) al targetului cat si din ratiuni logistice, cum ar fi cele legate de procesele de cercetare sau de retelele de distributie. Pentru multi marketeri, Romania este cea urbana. Ceea ce poate fi ok, functie de tipicul produselor sau serviciilor oferite. Trebuie totusi sa avem in vedere ca mai sunt vreo 10 milioane de oameni pe care uneori ii ignoram in planning. Adica, o Bulgarie si ceva…Sau vreo doua Croatii, daca va suna mai atractiv.
Niste tarani
Daca inchidem ochii si o voce – fie ea de terapeut sau de moderator – ne sopteste cuvantul "taran", creierul acceseaza rapid o bogata imagerie. Cuvinte, imagini, eventual si mirosuri - de ce nu? - sunt scoase din sertare si aduse in spatiul constient. Probabil ca si tu, cititorule, ai deja aceste elemente – ale tale - aduse in prim plan, datorita randurilor de mai sus.
Despre aceste elemente vreau sa vorbim putin…
Atat din perspectiva reprezentarilor sociale cat si a normelor administrative, a incadrarii legislative a unei localitati in spatial urban sau rural, avem o anumita imagine legata de specificul localitatii rurale. Un anumit acces la resurse sau la infrastructura, o anumita densitate a populatiei, un anumit profil ocupational si un anumit profil al locuintelor si localitatii in ansamblu. Pe langa aceste aspecte cu potential crescut de cuantificare/normare, trebuie avute in calcul elemente de life-style ale locuitorilor – cele care cred ca ar trebui sa aiba relevanta sporita atat pentru omul de marketing cat si pentru sociolog.
La nivel de procente, pentru un statistician "rigid", probabil ca aspectele comune din aceste imagini sunt caracteristice pentru populatia rurala din Romania. Cei mai multi sunt "asa". Nu pierdem insa din vedere unele lucruri? Nu riscam sa scapam din vizor unele fenomene, unele segmente emergente? O sa aduc in discutie in special cartierele rezidentiale din spatiul extraurban. La care as adauga familiile care s-au mutat in asezari rurale in proximitatea oraselor, in case noi, cu masini noi si cu un stil de viata total diferit de cel asumat putin mai sus. Sunt acesti oameni tarani? Dupa cartea de identitate, foarte probabil (daca o au actualizata). Dupa stil de viata, aspect, ocupatie… lucrurile se schimba.
Prin urmare, una dintre temele pe care le propun prin acest articol este legata de latenta pe care unii oameni o pot avea in includerea acestor categorii, relativ proaspat aparute, in harta ruralului romanesc.
Vorbim despre oameni cu potential financiar ridicat, cu acces la resurse, cu ocupatii de obicei manageriale, fie ca sunt angajati prin corporatii sau antreprenori. Vorbim despre oameni care, cel mai frecvent, lucreaza si isi desfasoara activitatile uzuale in urban. Isi fac concediile in strainatate (apropo, au concedii!) si conduc masini scumpe. Ei sunt insa rezidenti in rural, acolo voteaza si acolo sunt incadrati "in scripte". Am insa o retinere sa le spun… tarani. Nu cresc animale (decat de companie), nu ara, nu depind de recolte, nu umbla prin piete cu sacii de legume. Imi par un target foarte atractiv, pentru majoritatea categoriilor care tind sa ii ignore pe cei "de la tara".
Stiu, vorbesc de putini oameni, relativ la ruralul din Romania, in ansmablu. Si totusi:
- Va sunt cunoscute cartiere rezidentiale de "oraseni" situate in comunele din apropierea Bucurestiului? Dar ale Brasovului? Dar ale Clujului? Dar ale Iasiului? Pare-mi-se ca nu sunt chiar aparitii izolate, asa-i?
- Ce profil au acesti oameni? Ce importanta au deciziile lor in viata de zi cu zi, in organizatiile lor? Unde lucreaza? Cat cheltuie lunar acesti oameni?
Eu unul cred ca trebuie sa ne uitam mai atent la acesti... tarani.
Niste oraseni
Am tratat putin mai inainte subiectul taranilor. Mai exact, al celor care numai tarani nu sunt, dar ii incadram in rural fiindca… asa scrie in cartea de identitate. Localitatea de rezidenta e comuna sau sat, prin urmare, omul sta in rural. Adica, la tara… In statistici, incarca segmentul rural.
Aminteam faptul ca stilul de viata ar putea fi mai relevant in incadrarea populatiei, mai degraba decat un criteriu pur administrativ. "Orasenii" din rural ar putea fi "salvati", fiind incadrati in categorii mult mai apropiate de ceea ce sunt ei de fapt. Ne-ar creste astfel ponderea urbanului, prin regandirea alocarii acestor segmente? Din pacate, nu prea e cazul…
Pe principiul echitatii, daca incercam sa corectam alocarea "orasenilor" din rural, la fel trebuie sa facem cu "taranii" din orase. Mai exact: X si Y sunt incadrati in urban, fiindca locuiesc intr-un oras. Great! Marketerul este fericit, sociologul este fericit. Legea administratiei ne-a clarificat. Dar ce ne facem cand ajungem acasa la X si Y? Daca ne trimit o poza din ograda lor, in care zambesc, apasati de griji, dintre cotetele cu gaini si cele 3-4 rasaduri de legume? Sunt acesti oameni oraseni?
Repet, nu incarc in niciun fel comentariile cu nuante tendentioase. Este strict vorba despre reprezentarea sociala a taranului, despre stilul de viata asociat. Despre faptul ca, sub umbrela unei alocari administrative, neindoielnic utila si convenabila, putem scapa din vedere segmente relevante de populatie sau putem supraincarca alte segmente. Din aceasta din urma perspectiva, aprecierea populatiei "urbane" la circa jumatate din populatia Romaniei ar trebui interpretata cu prudenta. O plimbare prin orasele tarii ne-ar ajuta sa intelegem mai exact cum arata unele orase si ce profil "urban" au locuitorii lor.
Fara rautate, eu la asta m-am gandit acum cateva zile cand in Giurgiu (orasul Giurgiu), a trebuit sa astept, in masina, alaturi de alti soferi, sa treaca drumul o cireada de vaci. Oare "managerul" lor descarcase gresit aplicatia de navigare pe pad? Sau e vorba de altceva?…
Comentarii
Din pacate studiile de piata se fac pe criterii pur sociologice, iar companiile se bazeaza doar pe aceste studii. Asa apar discrepantele intre ceea ce si-au propus si ceea ce au obtinut. Exista in rural "niste tarani" care au o putere de cumparare mai mare decat "niste oraseni". Pe langa puzderia de catune si satuce pe cale de disparitie, exista multe localitati din zona rurala cu nivel de trai ridicat, gospodarii aratoase si infrastructura, mai ales in partea de vest a tarii. Care nu trebuie si nu pot fi ignorate de marketer.
"Un orasean"