Intr-una din clasele primare – nu mai stiu care, fiindca timpul le vindeca pe toate, inclusiv memoria – am primit prima data doua note alternative (4 si 10) pe aceeasi lucrare de control. Ni se cerea sa scriem o compunere explicand proverbul "Ochii care nu se vad, se uita". 10-le a fost pentru vocabular, imaginatie si aptitudini lingvistice, 4-ul pentru halucinanta interpretare data proverbului. Descrierea facea referire la securistii care ii urmaresc pe oameni, la vecinii care te parasc la Militie si Securitate dupa ce te urmaresc pe vizor sau prin gaura cheii sa vada ce faci si multe alte situatii in care ochii care nu se vad, se uita la tine. Ochii ascunsi de privirile tale sunt aia care te urmaresc din umbra.
Prin anii 2000, cand nu mai eram copii, eu lucram la Academia Catavencu. Intr-o dupa-amiaza, nu din dragoste, dar cu cele mai bune intentii, i-am spus expertei contabile a firmei "Sa stiti ca ulciorul nu merge de multe ori la apa". Doamna tocmai trecea pe hol cu un recipient mai mare (ca sa nu mai fie nevoita sa se duca de multe ori) si mergea sa-si ia apa de la dozator. Eu eram senina, fericita chiar ca imi amintisem singurul proverb care avea toate cuvintele cheie care se potriveau situatiei in care ne gaseam. Femeia n-a mai vorbit vreo doua saptamani cu mine, privindu-ma banuitoare si intrebandu-se oare ce secrete financiare cunosteam de am avertizat-o atat de sigura pe mine.
Tot prin epoca aia, am capatat convingerea ca "Gaina batrana face supa buna" este un elogiu adus experientei culinare. Parea logic ca o gaina batrana sa fi gatit multe supe la viata ei, prin urmare ii ies mai bune decat unei tinere neinitiate.
Ceva mai tarziu, in prima agentie de publicitate in care am lucrat, intr-o zi nefasta, mi-am dat la propriu cu stangu-n dreptu’ atat de tare incat am avut glezna umflata si am umblat schioapa vreo trei zile.
Mi se intampla frecvent sa ma doara-n cur la sfarsitul unor zile grele la birou, cand nu reusesc sa ma ridic de pe scaun de atata treaba. De cate ori vad oamenii alergand spun automat despre ei ca sunt lenesi ca asa-i proverbul "Lenesul mai mult alearga". Iar pentru ca nu ma simt acasa in Romania, tind sa cred ca pe mine m-a livrat gresit "Barza chioara la care-i face Dumnezeu cuib".
Daca ati citit pana aici, sigur ati priceput ca de cand ma stiu am avut probleme cu proverbele romanilor. Fie le-am interpretat gresit, fie mi s-au aplicat ad literam, cert e ca n-am ajuns niciodata la intelegerea majoritatii colective in privinta lor. Dar poate ca "Tot raul spre bine", cum ar zice vorba populara. Daca astazi sunt un om mai responsabil, mai creativ, mai bun psiholog, se datoreaza si faptului ca n-am inteles proverbele asa ca cei mai multi.
N-am reusit niciodata sa-mi doresc "Sa moara capra vecinului", in primul rand pentru ca iubesc foarte tare caprele, ale oricui, si in al doilea rand pentru ca nu exista bucurie in raul care i se intampla altuia, doar in binele care mi se intampla mie. Deci moartea caprei este un sacrificiu inutil.
Am crezut mereu ca proverbul "Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face" este o tampenie care contrazice psihologia, research-ul si altruismul. Mie nu-mi plac dulciurile sau scortisoara, dar prietenii mei sunt in extaz cand le prepar lor dulciuri. Si se pare ca sunt si priceputa la asta.
"Cu o floare nu se face primavara" – pare sa fie proverbul care hraneste pesimismul romanesc de la Decebal la 2.0. Si parca nicaieri nu e mai frustrant sa remarci asta decat in campanii sociale sau de CSR. N-am avut parte de niciun proiect dezvoltat pana acum in care sa nu izbucneasca vocea comentatorilor de pe margine care atrag atentia cu vehementa ca lista prioritatilor ar fi trebuit sa fie alta. Mereu alta si diferita de cea pe care tocmai ai pus-o pe agenda publica. Faci o campanie pentru comportament responsabil in trafic – de ce nu te ocupi de problema pensiilor? Promovezi colectarea separata sau o lume mai verde – de ce nu salvezi copiii? Salvezi copiii – de ce nu asfaltezi? Se planteaza panselute la Universitate – de ce nu s-au plantat garoafe? De ce oare nu reusesc romanii sa se bucure de panseluta aia ? Sau de orice alt lucru bun care se intampla ? Caci da, in mod socant se mai intampla si lucruri bune in amarata asta de tara. O floare e semnul clar ca se face primavara. Nu instantaneu, dar se face.
Aud deseori ca "Banii n-au miros". Poate doar aia virtuali de pe card, fiindca orice cash am detinut vreodata mirosea a ceva: a vechi, a jeg, a mancare, a rugina. Sau poate proverbul asta are disclaimer-e de neaplicare pentru nasuri fine de intelectuali carcotasi.
Tot in acelasi spirit, al propagandei pentru mediocritate, compromis si "world peace", nu reusesc sa ma dumiresc de ce continuam sa spunem ca "Adevarul e intotdeauna la mijloc". Nici macar un geniu nu va reusi vreodata sa dovedeasca faptul ca adevarul reprezinta media aritmetica a parerilor tuturor. Daca un inginer spune ca avionul va zbura si o baba comunala e de parere ca asta e imposibil, atunci adevarul este ca sunt doar 50% sanse ca avionul sa zboare? Eu cred ca e mai bine sa incepem ca natie sa ne crestem o coloana vertebrala sanatoasa, in loc sa incercam sa impacam capra cu varza, stiinta cu prostia, democratia cu inteligenta si alte antonime care mai de care mai metaforice.
Poate ati citit pana aici, sperand ca "Cine rade la urma, rade mai bine". Eu ma inclin si-n fata celor care s-au prins din prima si au ras pe parcurs, si in fata celor care mai cred ca "Speranta moare ultima". Iar la final o ultima urare: "Da, Doamne, mintea romanului, aia de pe urma!", momentul cand ii da prin cap sa se bucure de bine in orice forma ar veni, ca de rau e in stare sa se bucure orice prost.
Extra info:
Semida Duriga este CSR Manager si Group Creative Director la Next Advertising.
Next Advertising este singura agentie de publicitate din Romania care are un departament dedicat proiectelor sociale si de CSR. Filozofia acestuia este de a-si folosi creativ toate competentele pentru a dezvolta proiecte relevante, recunoscute, revolutionare si remarcabile.
