Fara indoiala, suntem in perioada Halep. Speram sa se mentina, sa creasca si sa atraga tot mai multi pe traseul pe care l-a deschis.
Este top of mind cand vine vorba despre sportul de performanta din Romania, la acest moment. O arata datele de cercetare. O arata televiziunile. O arata brandurile, care sunt interesate in asocierea cu un simbol puternic si autentic al Romaniei. Halep este in varful piramidei. Varful este insorit.
Daca mai coboram un nivel, incepem sa intram in nori. Sau, mai bine zis, in ceata. Pe nivelul de mai jos incepem sa avem unele probleme in listarea unor performeri de clasa mondiala. Nu spun ca nu exista (ar fi realmente incorect si frustrant pentru diversi alti campioni pe care ii avem, la diverse sporturi, la seniori sau juniori), spun insa ca gradul lor de notorietate este mult mai scazut. Iar numarul lor este redus, la nivel de tara.
Se vorbeste de multa vreme despre baza de selectie, despre piramida valorilor. Imaginea este simpla: ne imaginam o piramida. La baza, este sportul de masa. Sportul facut in scoli, concursurile de amatori, practicarea individuala, etc. Pe masura ce un practicant incepe sa castige in performanta, el/ea creste pe scara valorica si urca, nivel dupa nivel, pe aceasta piramida. Unii se opresc jos, altii reusesc sa urce. Este greu sa urci, e nevoie de timp, perseverenta, resurse, suferinta. Uneori si de putin noroc, pe ici colo. Dar nu a spus nimeni ca este usor sa devii campion.
Cum arata aceasta piramida in Romania anului 2015? Ei bine, intr-o societate asezata, sa spun asa, ar arata apropiat de bine-cunoscutele modele egiptene. O forma regulata, echilibrata, placuta ochiului. La noi, multa vreme, in ultimii ani, pare sa fi aratat mai degraba ca un creion cu varful ascutit (desigur, cu exagerarea de rigoare). Ascutit deoarece, la varf, am avut din ce in ce mai putini performeri. Iar baza de selectie a devenit tot mai mica.
E clar ca un creion nu prea este stabil daca il punem cu varful in sus pe birou. Similar, tot sistemul nostru legat de sport a devenit tot mai instabil. Numerosi fosti performeri, campioni ai Romaniei in diverse sporturi (da, inclusiv din fotbal!), au luat atitudine publica semnaland acest fapt...
De ce acest intro aparent sumbru? Deoarece se simt niste semne de schimbare care merita salutate. Si sprijinite.
Sistemul pare sa se autoregleze. In ultima perioada, sportul de amatori a luat avant. Sportul, ca stil de viata, este tot mai prezent, in multiplele sale forme, in viata romanului. La nivel individual, suntem mai inclinati spre sport, spre miscare, spre sanatate, corp frumos sau echilibru psihic.
Oamenii sunt tot mai interesati de beneficiile sportului. Se informeaza legat de modul de practicare, isi cumpara echipemente potrivite, participa la concursuri de amatori. Suntem martorii unei cresteri naturale a bazei. Desigur, este doar un inceput. Mai trebuie dezvoltate facilitati de practicare sau sustinute anumite sporturi marginalizate in ultima vreme. Mai este mult de lucru dar startul s-a luat.
Baza de practicanti se largeste. Pana se ajunge la performanta (pe plan international), trebuie sa treaca timp. Uneori mult timp. Iar acest proces nu mai este unul foarte simplu, deoarece practicantii cu potential trebuie identificati, sustinuti, plasati pe traiectoria corecta. Nu mai depinde doar de individ sau de parintii lui, intervin cluburile si antrenorii, sponsorii, federatiile.
Piramida performantei din Romania incepe sa nu mai semene a creion. Pentru a capata insa aspectul dorit, trebuie intervenit pe palierele intermediare, odata cu cresterea bazei.
Un alt semn pozitiv este implicarea tot mai multor companii si branduri in sustinerea sportului, la diverse niveluri. Sunt decizii frecvent luate la nivel de bun simt sau intuitie a unor manageri. Este un sprijin care a inceput sa vina, se simte si este asteptat in continuare. Vine atat de la companii de top cat si de la firme mai mici, care sustin diverse initiative sau diversi sportivi.
In acest context, ne-am putea intreba: Mai este loc pentru implicarea brandurilor in sport?
Opinia mea este ca problema decision-makerilor nu este "daca", ci unde sa se implice, deoarece ne aflam in continuare in fata unui ocean de oportunitate. Sunt foarte multe directii pe care se poate merge, foarte multe zone care asteapta suport, sprijin de orice natura.
Desigur, primul gand merge catre bani, dar in egala masura as puncta si sprijin managerial, organizatoric. Cum o imagine face cat o mie de cuvinte, un exemplu poate scuti multe pagini de explicatii: am avut placerea sa ascult, la finele anului trecut, o prezentare a lui Lorand Balint (Boti) referitoare la colaborarea cu Federatia Romana de Handbal.
Intre timp, au mai aparut in presa informatii despre aceasta colaborare, se pot citi detalii. Indiferent cum va evolua acest caz, despre asta vorbim. Despre initiative si competenta. Si bani, acolo unde se poate.
Atunci, daca suntem in fata unei oportunitati, unde sa ne implicam? Care este cartea castigatoare?
Vestea proasta e ca nu exista o carte castigatoare. Fiecare companie sau brand se va duce pe acele directii potrivite pentru strategia de pozitionare, pe acele directii care-i vor asigura vizibilitate pe target sau putere de diferentiere, in functie de obiectivele proprii.
Fiind vorba de investitii, fiecare om de decizie, brand, marketing sau chiar CEO, va urmari anumiti KPI, va avea anumite rapoarte prin care sa evalueze impactul implicarii in sport, pe diversi indicatori de performata. Deciziile se vor adapta, optimiza, pe masura ce lucrurile evolueaza.
Implicarea in sport este insa un tren care nu trebuie pierdut. Biletele sunt inca la oferta, asa ca merita pornit in aceasta calatorie.
Drum bun!
Cosmin Nae este fondatorul Quantix Marketing Consulting, compania de research care a devoltat raportul "SPORT IN ROMANIA – The link between brands, companies and sports” din seria SMARK Research.
