[Fermieri romani] Doi bucuresteni mutati la sat cultiva legume ecologice

Un marinar si o IT-ista renunta la avantajele vietii de la oras, pentru a se muta la tara. Nu este un vers trunchiat din Vama Veche. Oamenii respectivi exista si chiar asa si-au numit business-ul: "Bucuresteni mutati la sat". Odata ajunsi acolo, au inceput sa faca ceea ce isi doreau de mult: o mica afacere. Iuliana si Lucian Iordache cultiva legume.

De fapt, ei fac mai mult de atat; mai exact, fac totul, dupa cum ne spune Iuliana. Un duo compact, un one-man show care se ocupa de tot ce tine de bunul mers al lucrurilor: de la lucratul efectiv al pamantului, la raspuns la intrebari, pe mail, despre cum e sa cultivi legume ecologice si produse naturale. 

Investitia de circa 7.000 de euro si-au recuperat-o, insa tot ce castiga baga inapoi in afacere. Este singura optiune pentru a tine in frau hazardul si daunatorii.

Echipa

"Uriasa" noastra echipa este formata din mine, Iuliana, si Lucian, sotul meu.
El este un fost marinar, vorbaret, prietenos si tare glumet, eu sunt o fosta IT-sta, mai putin vorbareata, cam introvertita si mai putin vizibila clientilor decat el.

Rosia era intacta

Contextul in care am decis sa cultivam legume a fost unul foarte simplu. Intr-o zi de Paste, cu mai multi ani in urma, am fost la socri in vizita. Soacra-mea m-a luat la bucatarie, a deschis frigiderul si mi-a pus in palma o rosie, spunandu-mi scurt: "Fetito, p-asta o am de la Craciun in frigider!"

Rosia aia era intacta! Atunci am hotarat ca Adi, baiatul nostru, nu trebuie sa manance asa ceva, nici noi nu trebuie sa mai mancam asa ceva si trebuie sa facem ceva in privinta asta.
Plus ca ne doream sa iesim din Bucuresti si sa incepem o mica afacere de familie.

Clientii

Clientii sunt in principal familii cu copii mici, viitoare mamici, oameni cu probleme de sanatate si nu in ultimul rand oameni care si-au dat seama ca a manca sanatos nu mai e o moda, ci o necesitate.

Numarul comenzilor pe care le putem prelua saptamanal este de maxim 30. De multe ori am fost nevoiti sa inchidem comenzile intr-o saptamana mult mai devreme decat ar fi trebuit, din cauza ca ne-am atins capacitatea de livrare sau capacitatea de productie.

Am avut cereri de la cateva restaurante, numai ca am fost nevoiti sa ii refuzam. Nu putem produce atat de mult, in plus in agricultura ecologica poti fi pus in situatia ca azi sa ai plante si maine sa nu le mai ai. Iar mie imi place sa stiu ca ma pot tine de cuvant atunci cand promit ceva.

Producatori-magazine-consumatori

Parerea mea sincera e ca magazinelor mari nu le pasa de producatorii romani deoarece actionarii acestora nu sunt romani. E oarecum normal, daca ar fi sa ma pun in situatia lor, sa-si aduca propria marfa.

Insa e absolut anormal sa se intample asta daca tu, stat roman, vrei sa iti primesti taxele si impozitele. In fine, discutia pe tema asta e mult prea lunga, dar pot da un exemplu:
cu ceva timp in urma am avut o cerere de felul asta de la un magazin online, iar termenul de plata pe care il impuneau era de 60 de zile, plus o mentiune in contract referitor la retur, cum ca aveau voie sa-mi trimita marfa retur, daca se razgandea clientul, in termen de 30 de zile, in conditiile in care eu le livram legume si verdeturi. Pai rosia mea nu rezista 3 zile, daramite 30!

Sunt niste conditii inacceptabile. Pe un mic producator, daca ar accepta asa ceva, l-ar paste falimentul in cateva luni.

Promovarea

Ne promovam prin blog, prin pagina de Facebook, prin newslettere si prin recomandarile clientilor nostri.  Cel mai vine functioneaza recomandarile clientilor nostri sau publicitatea din gura-n gura.

Suntem un fel de one-man show: noi ne lucram pamantul, noi ingrijim plantele, noi culegem, noi ambalam, noi livram, noi raspundem la telefoane, mail-uri, cereri etc. Am avut, la un moment dat, o tentativa de a aduce pe cineva din afara sa se ocupe de comunicare, dar mi-am dat seama ca oamenii s-au obisnuit cu stilul nostru de a fi, vorbi, comunica si ar simti imediat schimbarea. Iar aceasta schimbare ar fi putut sa nu fie foarte buna.

Ei stiu ca daca se intampla sa nu mai primeasca newslettere intr-o perioada sau nu mai postam nimic pe facebook sau blog, asta inseamna ca suntem bagati pana-n gat in plantari sau culegem sau ceva de genul asta, dar ca suntem aici si se pot baza pe noi ca isi vor primi comanda atunci cand au dorit. Suntem norocosi in privinta asta :)

Asa ca mi-am dat seama ca ar fi o greseala sa aduc pe cineva din afara. Si am hotarat sa o facem tot noi, in limita timpului liber pe care-l avem si cu lacunele pe care le avem.

Riscuri

Pot da ca exemplu anul acesta care a fost aproape dezastruos. Afidele, paianjenul rosu, coropisnitele ne-au distrus tot ce inseamna castraveti si pepeni si aproape toata cultura de ardei si vinete.

Pus in fata unei astfel de probleme grave, ai de ales: ori minti ori renunti ori iti revii. Noi ne-am revenit. La sfarsitul lui iulie, din cauza paianjenului rosu, am scos dintr-unul din solarii tot. L-am golit! Toti castravetii si pepenii, plus o cultura insemnata de vinete, rosii si ardei iute. Am defrisat, am facut curat si am semanat culturi de toamna-iarna. Si nu am gresit, de cateva zile am dat drumul la salate, mangold, mustar si alte verdeturi de genul asta.

Iar acum, spre toamna, ne-am pricopsit cu omizi care au terminat plantele ce au reusit sa scape de atacul acelora. Rosii, gogonele, ardei, vinete, ardei iuti s-au dus. Nu am avut boli prea multe la plante (ceea ce ma bucura pt ca inseamna ca pamantul e in regula), dar am avut foarte-foarte multi daunatori. Ca in nici un an pana acum.
Riscurile sunt mari.

Investitia initiala

Daca scadem valoarea pamantului, investitia initiala nu a fost foarte mare. Am pornit cu un solar in care am bagat cam 5.000 euro, inca o mie si putin in motocultor si inca cateva sute in instalatia de irigare si alte consumabile. Am recuperat-o, numai ca tot ce am scos, am reinvestit. Vrem sa ne mai axam pe o alta nisa.

...si un dram de inconstienta 

Pentru a cladi un business ca acesta ai nevoie, in primul rand,  de incredere. Incredere in fortele proprii si in produsele pe care le scoti. Rabdare. Dorinta de a invata ceva nou. Placerea lucrului cu pamantul si plantele. Dorinta de a-ti schimba modul de viata, pentru ca ceea ce facem noi  nu este un business, este un mod de viata pe care l-am ales. Seriozitate, foarte multa seriozitate. Cinste si constiinta. Si un dram de inconstienta :)

Piata

Eu de la bun inceput nu am inteles de ce normalul are nevoie de certificare, dar am facut-o din respect pentru clientii nostri. Ei au cerut, noi ne-am conformat. Piata de produse bio romanesti nu a depasit stadiul de nisa si nici nu cred ca o va depasi foarte curand, din pacate.

Implicarea Statului

Pai nu prea am ce descrie la capitolul asta. Statul nu ne-a ajutat cu nimic si nu ne-a dat nimic, din contra. Dar nici noi nu am cerut vreun ajutor de la stat. In schimb, am fi bucurosi daca statul ne-ar mai despovara de ceva taxe si impozite, astfel incat sa putem respira cat de cat.