[Fermieri romani] Legume bio de toate culorile cresc la Sibioara, ferma constanteana cu cont de Instagram

Cu circa 20 de mii de euro pusi la bataie in prima instanta, Alexa si Radu, tinerii din spatele Fermei Sibioara, sperau sa produca suficient de mult si de bine cat sa-si amortizeze investitia dupa 4 ani. Insa socoteala de pe hartie pare, deocamdata, sa nu se potriveasca cu cea din gradina. Dar nu-i bai, ne spun Alexa si Radu mai jos - motive de optimism sunt destule.

Asa cum ii spune si numele, pamantul este lucrat la Sibioara, in Constanta, si ne aduce in cos legume de toate soiurile si culorile. Desi se afla abia in primul an de activitate, ferma are doua colaborari importante deja: un magazin de produse bio, respectiv un restaurant care pune accent pe ingredientele de calitate. 

Echipa

Ferma Sibioara este o echipa foarte mica: Ale​xa+Radu si Cristina. Noi locuim in Constanta, de unde facem naveta de cel putin ​4 ori pe saptamana, iar Cristina locuieste in Sibioara, la cateva minute de ferma, de unde poate sta cu ochii pe plante in aproape fiecare zi a saptamanii.

Munca

Inainte de a lua decizia finala, am fost deschisi spre o gama mai larga de businessuri, dar intr-un final Ferma ni s-a parut cea mai buna alegere. A fost oportunitate din doua directii: in primul rand pe piata locala lipsea cu desavarsire un producator de legume crescute responsabil, cu atat mai putin unul care sa poata deservi un stil de viata urban.

Nu mai putin important este ca am gasit fara dificultate un teren aproape de oras, usor de ingradit si cultivat. De asemenea am intuit de la inceput ca munca la ferma este mult mai placuta decat munca intr-un birou.

Clientii

Cei mai fideli clienti ai nostri sunt tinerele cupluri care au copii mici si incearca sa le ofere o alimentatie cat mai sanatoasa. In afara de clientii nostri directi, doua dintre colaborari sunt demne de mentionat: Alimentara Bio, care ne este punct de desfacere si preia comezi in numele nostru, si restaurantul Crazy, carora le livram produse pentru meniurile lor sezonale.

Relatia cu magazinele

La dimensiunea noastra si in climatul actual, ne-ar fi imposibil sa colaboram cu marile magazine, care prefera sa pastreze costurile de achizitie scazute si numarul de furnizori redus. Cativa dintre marii actori din piata au inceput sa colaboreze cu producatori mici, dar acestea inca par a fi doar experimente sporadice.

Desigur ca ne-ar placea foarte mult sa stim ca ne putem baza pe marile magazine pentru a ne descarca varfurile sezonale de productie. Asteptam sa vedem cum se va adapta piata la noua lege privind comercializarea produselor alimentare, desi nu asteptam mari schimbari pentru noi, producatorii foarte mici.

Promovarea

Pentru noi cea mai eficienta unealta de promovare a fost Facebook, care ne-a adus majoritatea clientilor. Am intuit asta de la inceput si ne-am construit identitatea astfel incat sa se plieze pe dinamica de social network. Avem o rata de raspuns buna pe Facebook si foarte buna pe Instagram. In rest ne bazam pe word of mouth; multe din produsele noastre sunt foarte eye-catching si clientii tind sa vorbeasca despre ele sau sa le posteze pe retele sociale.

Dupa ce LOOT Studio ne-a predat pachetul de identitate si am lansat site-ul, la care am lucrat impreuna​, nu am mai primit ajutor extern ​pe partea de comunicare; suntem doar noi :)

Riscuri

Credem ca riscul principal pentru modelul nostru de business este cel de a scadea calitatea, (voluntar, din dorinta de a avea o productie cat mai ridicata sau involuntar, din dificultatea de a intretine o cultura ecologica).

Costurile noastre de productie sunt sesizabil mai ridicate decat ale unei monoculturi intensive, deci nu ne putem justifica un pret mai ridicat decat prin produse de calitate superioara si impachetate cu serviciul adiacent: ​legumele ​comanda​te iti sunt livrat​e acasa in ​aceeasi zi in care au fost culese. O calitate scazuta a produsului te aduce in competitie cu retailerii clasici, unde nu poti concura la pret.

Cu privire la sezonalitate, inca nu avem insight-uri complete fiind in primul an de activitate, dar pana acum am identificat doua hopuri. Multi dintre clienti au asteptat cu nerabdare productia de tomate si in saptamana in care am inceput vanzarea lor am fost foarte aproape de limita stocului.

Apoi, varful de productie al tomatelor a venit cand se disipase factorul de noutate, si ne-am trezit cu prea multe rosii si prea putine comenzi; nimic iremediabil, dar trebuie luat in calcul.

Investitia initiala si alte trebuinte

Investitia initiala se apropie de 20.000EUR si cateva luni de research prealabil. In planul nostru initial de afaceri ne asteptam sa o putem recupera in primii 4-5 ani, dar acum ne-am mai domolit asteptarile si ne bucuram ca nu suntem in pierdere. Probabil ar fi trebuit sa pornim de la o dimensiune mai mare a afacerii ca sa putem spera in amortizare rapida.

Daca dispui macar de o parte din investitia initiala, nu ai nevoie de foarte multe. Antreprenoriatul romanesc inca nu are "barriers to entry" sesizabile. Piata e destul de permisiva in acest moment si sunt multe nise inca neacoperite. Daca in schimb nu dispui de capitalul initial de investitie atunci ai nevoie de niste curaj. Ce vrem sa spunem este ca e un moment foarte bun pentru a-ti porni propria afacere.

Piata si Statul roman

Credem ca piata de produse BIO a depasit de mult stadiul de nisa, dar mai mult prin grija marilor retaileri, iar asta a deturnat semnificatia cuvantului. Unde standardele de cultura biologica au fost infiintate tocmai pentru a putea distinge un nivel de calitate superioara a produselor, supermarket-urile mari comercializeaza in principal produse BIO ne-locale, iar asta inseamna preturi mari si exclude produsele proaspete. Pe piata romaneasca daca ne referim la produse alimentare, "BIO" a inceput sa insemne un produs mai scump dar nu neaparat mai bun. 

Nu putem spune ca am primit vreun sprijin din partea statului, desi ne-ar fi ajutat. In prima instanta am fost foarte entuziasmati de existenta unei "Masuri de instalare a tinerilor fermieri", dar dupa ce am parcurs-o in detaliu nu am reusit sa ne sincronizam planul de afaceri cu cerintele acestei masuri.

Un "tanar fermier" ar fi avut nevoie de o cultura tripla ca dimensiune fata de a noastra (!?), de studii in domeniu, de domiciliu in localitatea respectiva, de a nu avea alt loc de munca pentru cel putin 5 ani si alte conditii restrictive. Din pacate, noi am ajuns la concluzia ca masura respectiva era dedicata clientelei politice, nu "tinerilor fermieri".