Surprinzator sau nu, legumicultura din Romania este reprezentata foarte bine de afacerile de familie. Buniol este un nou exemplu in acest sens. Avand indemnul "Redescopera frumusetea si savoarea imperfectiunii!" drept motto, Claudia Rugina si parintii sai cultiva rosii de toate felurile. De la Inima de Bou, la Black Cherry, toate au ca ingredient esential devotamentul. Si ar mai fi si chestiunea rabdarii, dar in agricultura, asta se subintelege.
Investitiile in afacere au fost constante, iar planurile pentru 2017 sunt ambitioase: Buniol vizeaza certificarea bio. Asta desi planurile Claudiei pentru business-ul sau nu au in vedere, in momentul de fata, nicio colaborare cu magazinele sau hypermarketurile din Romania.
Echipa
In proiect sunt implicata direct eu, mama si tata. Aditional, avem multi sustinatori care au incredere in viziunea noastra si care contribuie intr-un fel sau altul.
Clientii
Proiectul a fost lansat anul trecut, avand ca public-tinta persoane fizice din Iasi si Bucuresti. Ocazional, dupa multe insistente, trimitem si in alte orase. Anul asta am fost nevoiti sa facem fata la o triplare a comenzilor, in timp ce cultura a suferit foarte mult datorita conditiilor meteo.
Din acest motiv, obiectivul de 50 de cutii pe saptamana nu a fost atins. A trebuit sa fie adus la jumatate cu livrari decalate astfel incat toti doritorii sa primeasca o cutie.
Magazine mari - producatori mici
Momentan, planurile noastre de dezvoltate nu implica vreo colaborare cu magazinele/hypermarketurile din Romania.
Comunicare/promovare
Noi ne folosim cel mai mult de platformele online. Eu sunt cea care ma ocup de tot ce tine de comunicare si relationare cu clientii. Sunt norocoasa sa am si prieteni experimentati in domeniu care ma mai corecteaza.
Investitii si riscuri
O voi lua de la coada la cap. Din punctul meu de vedere, factorul sezonier, pentru noi, este un atu. Rosiile Buniol nu trebuie sa fie disponibile tot anul si nu vom proceda diferit cat timp voi fi eu implicata. E vorba de respectarea ritmului impus de natura, lucru in care cerdem.
Despre riscuri sunt multe de spus. Singurele riscuri reale pe care le percep sunt: vremea, daunatorii si bolile rosiilor. In rest, munca si devotamentul investite anual ma linistesc si imi dau incredere ca restul poate fi controlat, corectat si imbunatatit.
Investitia a fost una minima si am realizat-o in timp. Am inceput cu seminte de calitate si un sistem de irigare facut de tata. In 2017 planuim sa incepem investitii de dezvoltare cum ar fi certificarea bio. Desi si aici am unele rezerve in ceea ce priveste definitia produselor bio.
Trebuinte pentru un business bio
Ai nevoie, in primul si-n primul rand, de multa putere de munca. Apoi, un interes real pentru domeniu si mult respect pentru natura si consumatori. Bio nu inseamna curat. Inseamna ca produsele sunt intretinute cu produse avizate de UE care pot fi sau nu naturale. Lista se poate schimba, asemeni orice instrument legislativ. La mine in gradina singurul praf care intra e bicarbonatul de sodiu. In res,t folosim ceaiuri, compatibilitatea dintre plante si multa rabdare.
Statul roman si asociatiile
Singura interactiune cu statul a fost la eliberarea certificatului de producator. Ca multe alte lucruri din tara noastra, este o procedura care nu garanteaza nimic pentru consumator. Personal, nu ii inteleg rostul.
Cat despre asociatii sau organizatii care, teoretic, ar trebui sa ajute, ele exista. Insa pana in prezent nu am interactionat. In schimb, am citit carti de tot felul pentru a ajunge la nivelul asta. Pornind de la cum se cultiva, pana la partea de business, pricing sau marketing.
Pentru noi a fost important sa trecem orice demers prin filtrul propriu, sa il cantarim si dupa sa decidem daca e ceva ce putem sa facem.
Nu trebuie sa termini facultati sau sa te nasti un talent pentru a te apuca de agricultura. Dar trebuie sa iti pese suficient de mult.