Adina Saniuta este un marketer (de cativa ani, la IBM), cu mai multe proiecte paralele in desfasurare: a pus umarul la fondarea Asociatia Padurea Copiilor, lucreaza la constructia unui business cu obiecte pictate de mana si, in timpul care mai ramane, este alergator avid - cum par sa fie mai toti practicantii sportului (nu-i asa?). Recent, Adina dezvolta un proiect care o solicita din toate cele trei directii sus-mentionate.
Ca participant la maratonul din Bucuresti 2016 (ce are loc pe 8-9 octombrie), Adina si-a propus sa stranga bani pentru un proiect de impadurire a asociatiei ei. In sensul asta, exista si o campanie de crowdfunding numita "Saniuta fuge". Suma necesara: 1.000 RON. Povestea, mai jos.
Profil de marketer
Imi place sa spun despre mine ca sunt o persoana cu capul in nori si cu picioarele pe pamant, asta pentru ca mereu pendulez intre creativitate si ratiune, motiv pentru care atunci cand a venit momentul luarii deciziei de a urma o facultate am ales sa studiez Management, fiind insa ferm convinsa ca voi lucra in marketing, ceea ce s-a si intamplat.
De mai bine de 7 ani lucrez in domeniului marketingului si, pentru ca imi place atat de mult domeniul, am ales ca in paralel cu job-ul sa ma dedic si cercetarii, astfel incat anul trecut am reusit sa obtin titlul de doctor in marketing.
Trebuie sa va relatez o intamplare simpatica: intr-o zi ma abordeaza cineva pe strada pentru a-i oferi o informatie si dupa cateva schimburi de replici, m-a intrebat daca lucrez in marketing. Cand incepe lumea sa te identifice cu o meserie, inseamna ca iubesti ceea ce faci si ca a devenit o parte din tine.
Viata in corporatie
Primul meu job a fost intr-o companie mai mica decat corporatia pentru care lucrez acum, acolo am invatat ce inseamna marketingul in practica, am facut cunostinta cu munca sub presiunea deadline-urilor, dar am avut si bucuria de a vedea in piata campanii la care am lucrat.
In urma cu 4 ani am acceptat provocarea de a ma alatura unei mari companii din sectorul IT&C, asa a inceput viata de corporatist, aici marketingul se face dupa reguli stricte si creativitatea este mai greu sa iasa la iveala, este insa un alt mod de lucru, mai structurat, bazat pe procese si mai ales pe automatizare. In corporatie marketing automation, data driven, lead management sunt notiuni mai des folosite decat mixul de marketing.
Ce imi place la viata de corporatie este faptul ca esti expus unui mediu de lucru multicultural, ceea ce iti permite sa studiezi consumatorul in diverse medii, sa testezi campanii pe diverse piete, ceea ce nu imi place este lipsa de flexibilitate, existenta unor reguli inutile care uneori impiedica progresul.
Dupa corporatie as alege 100% calea antreprenoriatului, momentan sunt ceea ce se numeste corporette – angajat in coporatie, dar care desfasoara si activitati antreprenoriale. Anul trecut am lansat Lebbuchenhaus prin care organizez impreuna cu actorii unui teatru independent spectacole in limba germana pentru copii.
Acesta este unul dintre proiecte, insa sunt sigura ca nu va fi singurul, timpul si piata vor decide care vor fi ideile de succes.
De la couch-potato la alergator
Pana sa incep sa merg regulat la sala, obisnuiam sa fac plimbari lungi, sa descopar stradutele ascunse ale Brasovului (orasul meu natal) si ale Bucurestiului – este o activitate care inca imi place si care ma relaxeaza – insa nu faceam mai mult de atat.
Surprinzator este ca o problema la genunchi a fost motivul pentru care am inceput sa iau sportul in serios, medicul curant mi-a recomandat sa merg cat de mult pot cu bicicleta si asa am descoperit orele de indoor cycling care au devenit deja parte din rutina saptamanala (frecventez clasele de 3-4 ori pe saptamana).
De alergat m-am apucat la insistentele unui prieten care a avut rabdarea sa ma convinga sa il acompaniez intr-o zi in Herastrau pentru a alerga impreuna, in plus, am mai primit si multe sfaturi legate de respiratie, postura si echipament. De atunci alerg cel putin o data pe saptamana in parc sau pe stadion.
Imi place sa alerg pentru ca imi da o stare de bine, ma ajuta sa-mi limpezesc gandurile dupa o perioada solicitanta si mai ales imi permite sa ma conectez cu natura.
Cel mai greu a fost si va ramane primul kilometru, dupa acesta totul devine ceva natural, respiratia se regleaza, picioarele prind un ritm regulat si gandurile de orice fel dispar pentru a lasa loc concentrarii atingerii obiectivului de alergare :)
Motivatia
Mi-am cumparat o pereche de incaltari de alergat foarte fancy, ei ma motiveaza, glumesc desigur. Daca sunt prea obosita nu depun efort fizic intens, nu as da randament, insa nu renunt la miscare, ies in recunoastere pe strazile Bucurestiului.
Partea cu lipsa chefului o depasesc usor, stiu ca daca as renunta azi, voi renunta si maine si atunci reintoarcerea la starea vegetativa ar fi foarte aproape. Sincera sa fiu odata ce iti intra in sange microbul alergatului si al sportului in general cu greu mai scapi de el si este bine sa nu iei antibiotice in acest caz.
Cum ai ales sa participi la cursa?
In momentul in care m-am decis sa particip la un maraton am inceput sa caut care ar fi urmatorul eveniment sportiv planificat pentru anul 2016 si acesta era cel mai potrivit atat ca data, dar si pentru ca Asociatia Padurea Copiilor este una dintre cauzele pentru care alergatorii pot opta pentru a o sustine.
Banii stransi vor fi folositi pentru cumpararea de puieti pentru urmatoarea campanie de plantari care va incepe pe data de 29 octombrie si, daca temperaturile sunt favorabile, se va desfasura pana pe 3 decembrie.
Alergatul pentru o cauza
Cand alergi independent o faci doar pentru tine, pentru a-ti arata ca poti sa-ti depasesti limitele, insa dupa ce termini cursa adrenalina si sentimentul de satisfactie dispar treptat. Alergand sa sustii o cauza in care crezi, efortul tau va avea efecte pe termen lung. Acum eu alerg ca sa impaduresc.
Cu echipa Padurea Copiilor am intrat in contact acum 2 ani cand ei se pregateau sa inaugureze prima padure crescuta exclusiv cu fonduri private (donatii si sponsorizari), aveau nevoie la momentul respectiv de un ajutor in pregatirea campaniei de comunicare pentru evenimentul pe care il planuiau si intamplarea a facut sa formam la birou o echipa de oameni de marketing care sa le ofere sprijin in dezvoltarea campaniei.
De atunci am pastrat legatura si anul acesta, cand au decis sa se desprinda de ViitorPlus si sa devina asociatie independenta, mi-au propus sa devin membru fondator al Asociatiei Padurea Copiilor, ceea ce am acceptat cu mare drag.
Am inteles de la inceput ca, dincolo de privilegiul de a fi parte a consiliului de administratie, imi asum responsabilitatea de a contribui la cresterea fondului forestier al Romaniei si, credeti-ma, nu este deloc usor.
Viitorul
Nicio zi fara sport este urmatoarea provocare. Trebuie sa mai invat sa inot (i-am promis unui prieten care tocmai a participat la un concurs de tip Ironman).
Apoi, vreau sa dezvolt brandurile Lebbuchenhaus si Jump Out (acesta din urma fiind unul dintre primele proiecte antreprenoriale, in jurul produselor personalizate, pictate de mana, cum ar fi plase sau tricouri), astfel incat in viitorul apropiat sa fac pasul lateral spre viata de antreprenor 100%.
