[Scapa cine poate] Bogdan Bara (Puzzle Rooms): Cand ceilalti refuzau sa primeasca echipe de copii, noi incurajam parintii sa ii aduca

In 2009, la cativa ani dupa ce se retrasese din sport, Andre Agassi a scris o carte in care spunea ca nu ii place deloc tenisul, ca edoar un job pentru el. Pastrand proportiile dar schimband industria, astazi stam de vorba cu un atreprenor de pe piata de escape rooms din Bucuresti care nu este neaparat fan al acestor jocuri. "It's just business", ne spune.

Bogdan Bara a deschis, alaturi de sotia si fratele sau, Puzzle Rooms. Au inceput cu o camera atunci cand piata era aproape inexistenta, iar astazi pun la dispozitie clientilor patru camere si o pregatesc pe a cincea.

Atunci cand ceilalti operatori ingreunau puzzle-urile, ei le faceau atractive si accesibile pentru copii. Astfel ca media de varsta in camerele lor de escape este mai scazuta decat in alte locuri de profil din Bucuresti, iar cei trei au ajuns in faza in care orice concept de camera luat in calcul trebuie sa fie potrivit inclusiv pentru copii.

Un inceput de Puzzle

Spre deosebire de marea majoritate a celor din piata, nu suntem mari fani ai acestor jocuri. Adica, da, ne plac, insa nu avem o pasiune deosebita pentru genul acesta de jocuri. Ideea acestei afaceri ne-a venit undeva prin octombrie 2014, imediat ce am terminat de jucat prima noastra camera.

Prima impresie a fost ca este o afacere ce nu necesita mari investitii, iar cum toti trei ne consideram persoane inteligente, nu am luat nici un moment in calcul achizitionarea unei francize. Am preferat sa facem noi totul.

La vremea respectiva, in Bucuresti, erau cam 4-5 jocuri de acest tip, astfel ca mai era inca loc. Ceea ce trebuia sa fie realizat in cateva zile, saptamani in cel mai rau caz, s-a prelungit la aproximativ patru luni, din cauza spatiului si a realizarii jocurilor. Astfel ca, in momentul in care am deschis, se lansasera deja inca vreo 20 de firme de acest gen.

Research

Am incercat sa jucam toate camerele disponibile in Bucuresti. Problema este, ca in momentul in care incepi sa pui lucrurile pe picioare si nu prea mai ai timp sa mergi si sa joci alte camere.

Pana sa deschidem, jucaseram toate camere din Bucuresti din doua motive. In primul rand ca sa intelegem mai bine in ce urmeaza sa ne bagam. Am purtat discutii sincere cu ceilalti posesori de jocuri, le-am spus ce vrem sa facem, iar unii chiar ne-au incurajat.

Al doilea motiv era sa vedem ce jocuri au facut ceilalti si sa le evitam. Ne doream sa facem ceva unic. Am investit mult in decoruri, ceea ce la vremea respectiva nu se prea intampla pe la celelalte jocuri. Sincer, fara lipsa de modestie, cred ca am ridicat stacheta pe partea asta.

Echipa

A fost de la inceput o afacere de familie, in sensul ca toti cei trei asociati suntem rude apropiate, subsemnatul, impreuna cu Cristina si Dan (sotia si fratele meu).

Cristina este partea rationala a proiectului nostru, ea avand o inclinatie spre cifre si matematici exacte. Dan, care de meserie este jurnalist sportiv, reprezinta motorul din spatele proiectului.

Eu, adica Bogdan, sunt omul cu solutii. Am un talent deosebit in a gasi solutii la cele mai ciudate si neasteptate probleme. In afara de noi trei, de-a lungul timpului ne-au fost alaturi mai multi prieteni. Insa, de aproape un an si jumatate, Mihaela este mana noastra dreapta.

Camerele

Am inceput cu doua camere, si, asa cum va spuneam si mai sus, am investit foarte mult timp si bani in decoruri. Dupa ceva timp, tot mai multi clienti ne intrebau cand mai deschidem camere.

Asa ca am mai deschis inca una, iar la scurt timp dupa, inca una. Daca in primele doua camere jocurile erau relativ simplute si mai mult jocuri de logica matematica, ne-am dat seama ca nu asta este experienta pe care o cautau clientii nostri, asa ca am inceput sa integram jocurile in decoruri, sa construim diferite lucruri automatizate, etc.

Momentan, avem patru camere: Halloween Party (o petrecere cu minioni ce a luat-o razna), Comoara Mayasa (sunteti exploratori pe urmele uneia dintre cele mai mari comori mayase), Sherlock Holmes (intrati in rolul ajutoarelor lui Sherlock, in incercarea lui de a-l prinde pe cel mai periculos criminal intalnit) si Serial Killer (realizata impreuna cu Editura ALL, povestea acestei camere se bazeaza pe romanul “Central Park”, al lui Guillaume Musso).

Pentru partea de creatie noi lucram permanent. Poate unde am si lucrat inainte in dezvoltare si marketing online, suntem constienti ca desi avem o varianta testata si functionala, niciodata nu este varianta finala. 

Orice camera noua trebuie testata temeinic, astfel ca prieteni de-ai nostri care au facut o pasiune pentru genul acesta de jocuri sunt intotdeauna dornici. Dupa feedback, ajustam, modificam si imbunatatim. Nu odata s-a intamplat ca lucruri pe care noi le consideram prinse temeinic in perete si super rezistente sa se rupa in mainile celor ce testau.

Cel mai important lucru este puterea de a te adapta din mers la cerintele pietei. Atata timp cat in domeniul acesta sunt implicati oameni inteligenti, creativi si dedicati, nu cred ca exista limite.

Business-ul

Daca la inceput, cand concepeam o camera, ne gandeam la o tema care sa prinda la o plaja cat mai mare de clienti, acum orice joc nou gandim trebuie sa fie potrivit si pentru copii. Pentru ca in conditiile in care oferta de room escape-uri a crescut, noi am cautat sa ne pozitonam cat mai favorabil.

Astfel, cand ceilalti refuzau sa primeasca echipe de copii, noi incurajam parintii sa ii aduca la astfel de jocuri. Asa am ajuns acum ca media de varsta a clientilor nostri sa fie mult mai scazuta fata de ceilalti.

Mai mult de atat, noi am fost primii care am creat scenarii multiple pentru aceeasi camera, adaptate si calibrate pentru diferite categorii de varsta pentru copii, adulti sau pentru intreaga familie.

Proprietarii de room escape-uri au inceput sa devina mult mai atenti la realizarea jocurilor si a decorurilor, deoarece clientii au inceput sa fie mai selectivi si sa-si doreasca mai mult decat o camera realizata cu mobila de la bunici si jocuri care nu au nici o legatura cu domeniul si/sau cu tema camerei.

Feedback si recomandari

La scurt timp dupa ce am deschis, ne-am trezit la usa cu un grup de pusti (15-16 ani). Voiau si ei la “camera infioratoare”. Am incercat noi sa le explicam ca la noi este vorba de mistere si jocuri, nu e “camera groazei”, insa ei o tineau una si buna cu “camera infioratoare”, de care aflasera de la un coleg.

La vremea respectiva, aveam “Apartamentul 13”, in care era un manechin (destul de inspaimantator la prima vedere).

Pana sa intre in camera erau foarte curajosi si increzatori ca nu se sperie de nimic. In momentul cand s-a deschis usa si a venit momentul sa intre, s-au blocat in fata usii si a fost nevoie sa-i impingem de la spate.

Odata ce au intrat toti, am incuiat usa si ne-am asezat la birou sa-i urmarim pe camerele de luat vederi. Le-a luat mai bine de cinci minute pentru a-si face curaj si sa inceapa sa caute indicii. Cum noi eram la inceput, in unele camere inca mai era santier, astfel ca, in mijlocul jocului pustilor, o cutie plina de cuie s-a prabusit si s-a izbit de usa camerei unde erau ei. Banuiesc ca va dati seama ca alte cinci minute nu a miscat unul din fata usii :)

Planuri

Momentan lucram la un nou joc, ce va inlocui Halloween Party. Cu siguranta, va fi cea mai spectaculoasa camera a noastra de pana acum, urmand sa punem in ea toata experienta acumulata.