[Antreprenor educator] Ovidiu Folcuț (Universitatea Româno-Americană): Costurile învățământului superior în România sunt anormal de mici

Piata in care institutiile de invatamant privat superior isi desfasoara activitatea este una ”usor anacronica”, este de parere Ovidiu Folcut, rector al Universitatii Romano-Americane (RAU). Un indicator evident al acestui lucru sunt discrepantele privitoare la costuri: taxele anuale pentru un prescolar au ajuns, in unele cazuri, chiar si de 10 ori mai mari decat cele platite de un student. 

RAU a fost fondata imediat dupa 1990, la initiativa profesorului Ion Smedescu, care avea 67 de ani atunci. Nu e tocmai varsta obisnuita pentru un antreprenor, insa erau alte vremuri dupa revolutie, ”exista un alt context al societatii si o alta dorinta si determinare a initiatorilor unor astfel de proiecte”.

Investitiile initiale au atins sume mari, de cateva zeci de milioane de euro, la valoarea banilor de azi, insa toate creditele luate in timp au fost platite si noi investitii si-au facut loc pentru dezvoltarea campusului. Astazi, universitatea are 200 de cadre didactice, dintre care 133 sunt titulari. 

Proiectele, cursurile si evenimentele institutiei sunt comunicate in colaborare cu agentii precum Ideea House, WOPA si Public Advisors.

Despre cei care au pus bazele universitatii

Initiatorul acestui proiect a fost Prof.univ.dr. Ion Smedescu, care, desi lucra, in principal, in domeniul comercial, a fost, in paralel si cadru didactic la Academia de Studii Economice. De altfel, majoritatea fondatorilor proveneau din mediul academic.

Printre cei care, desi s-au retras din activitate, inca se mai implica, mai mult sau mai putin punctual, in anumite proiecte ale Universitatii, am putea mentiona: prof.univ.dr. Moisa Altar, Prof.univ.dr. Ioan Ursachi, Prof.univ.dr. Florin Sandu,  Prof.univ.dr. Ion Diaconescu, Prof.univ.dr. Nicolae Popa.

Ideea fondarii

A venit imediat dupa evenimentele din 1989, ca rezultat al unui cumul de factori.

Pe de o parte, Profesorul Ion Smedescu lucrase mai multe zeci de ani la CENTROCOOP, care era o organizatie semi-publica/semi-privata, inainte de 1990, fiind una dintre entitatile in care antreprenoriatul, in forma in care putea exista el la acea vreme, se manifesta din plin si care oferea si o experienta internationala suficient de relevanta.

Domnia-sa, desi provenea dintr-o familie extrem de modesta si numeroasa - cu 10 copii - reusise, cu mari sacrificii, sa nu renunte la scoala si sa termine, mai intai, Scoala Normala Andrei Saguna, de la Sibiu – devenind invatator - si, mai apoi, Academia de Studii Economice. 

Totodata, realizand in 1990 o vizita in Bulgaria si vazand ca bulgarii pun bazele unei universitati americane, Profesorul Ion Smedescu a fost intrigat, cumva, ca o tara cu o populatie de trei ori mai mica decat a Romaniei si in care nu exista nici pe departe un curent pro-american la fel de prezent ca in cazul nostru era deja inaintea noastra pe acest drum.

A decis atunci sa isi contacteze prietenii din Statele Unite - dintre care unii lucrau chiar in invatamantul superior - pentru a pune bazele unui astfel de demers, cu atat mai mult cu cat, era evident, si atunci ca si acum, ca cel mai performant model de educatie – in special pentru zona de business, dar nu numai – este modelul american.

Inceputurile activitatii

Proiectul a debutat, mai intai, prin crearea echipei de initiatori si, mai apoi, a echipei extinse, de cadre didactice si personal administrativ.

Probabil ca cea mai dificila misiune, dincolo de provocarile de ordin financiar, de natura logistica sau de resurse umane, specifice oricarui inceput de drum, a fost aceea de a-i determina pe toti cei implicati sa creada, cu tarie, in reusita pe termen lung a unui astfel de demers.

Ca un element particular, dar cu o semnificatie aparte, am putea mentiona faptul ca Profesorul Ion Smedescu avea 67 de ani, in 1991, cand a fost creata universitatea.

Probabil ca nu este varsta specifica pentru un antreprenor, dar aveti in vedere ca exista un alt context al societatii si o alta dorinta si determinare a initiatorilor unor astfel de proiecte, care aveau experienta necesara pentru a fructifica o astfel de fereastra de oportunitate, iar schimbarile politice de la acele momente le ofereau posibilitatea transformarii unui vis in realitate.

Relatia cu statul roman

Dificultatea inceputului de drum a constat in lipsa unei legislatii in domeniu. Inexistenta unui cadru juridic cat de cat coerent a fost un impediment major - acesta fiind compensat, abia in 1995, la momentul aparitiei Legii 84 care reglementa organizarea si functionarea sistemului national de invatamant.

Probabil ca, odata cu evolutia societatii, universitatile vor pune accentul, din ce in ce mai mult, pe responsabilitatea ce le va reveni, in corelatie directa cu autonomia pe care si-o doresc, determinand astfel o relaxare a reglementarilor si o crestere a responsabilizarii fiecarei institutii, in parte.

Curriculumul

A fost structurat intr-o combinatie, considerata optima la acel moment, intre modelul educational american si realitatea din Romania acelor vremuri. Pragmatismul a apartinut, fara indoiala, influentei de provenienta nord-americana.

Pe de alta parte, ca sa oferim doar cateva exemple, imaginati-va ca au fost introduse puncte de credit aferente fiecarei discipline sau evaluarea cadrelor didactice de catre studenti, intr-un moment in care aceste lucruri pareau destul de atipice pentru ”cultura” din Romania.

Evolutia echipei

Reglementarile juridice care impuneau ca cel putin jumatate dintre cadrele didactice sa fie cadre didactice proprii au determinat atat titularizarea progresiva a unora dintre profesorii care au activat anterior in universitatile de stat, cat si crearea propriilor cadre didactice, prin recrutarea din randul absolventilor.

Actualmente, sunt aproximativ 200 de cadre didactice dintre care 133 sunt titulari in Universitate, ceilalti fiind colaboratori proveniti din alte universitati sau din mediul de business sau institutii publice – daca vorbim de domeniul de studii Drept.

Dialog. Parinti, studenti

Intotdeauna abordarea a fost bivalenta, dialogand atat cu tinerii aspiranti la o cariera academica, cat si cu parintii acestora. 

Multe dintre nereusitele in cariera ale unor tineri sunt cauzate de alegerea necorespunzatoare a acesteia si, atunci, facem tot ceea ce tine de noi pentru a lamuri atat viitorii potentiali studenti, cat si familiile acestora, cu privire la ce presupune un program de studiu sau altul, ce perspective ofera.

Intre intrebarile frecvente pe care le primim, regasim, fara indoiala cateva; ”De ce Universitatea Romano-Americana si nu alta universitate?”, ”Ce burse de studii sau stagii in strainatate ne puteti oferi?”, ”Ce sanse de angajare oferiti si in ce fel de companii?”

Cele mai importante avantaje alte mediului privat sunt abordarea practica a curriculumului si relatia mult mai stransa cu angajatorii. Iar dintr-o alta perspectiva, relatia mult mai prietenoasa si mai pro-activa cu studentii face din universitate un mediu placut.

Evolutia numarului de studenti este descendenta, dar acesta era un lucru absolut previzibil, in raport cu natalitatea de dupa 1990, cu migratia economica si ceilalti factori cu impact asupra numarului de studenti. 

Business-ul si piata

Discutam despre o piata (usor) anacronica. Costurile invatamantului superior in Romania sunt anormal de mici, si cu precadere cele ale invatamantului particular, astfel incat s-a ajuns in situatia in care taxele anuale platite pentru un prescolar sa fie cu mult superioare fata de cele platite pentru un student.

Investitiile initiale, in active, au fost de ordinul a cateva zeci de milioane de euro, dar chiar daca recuperarea investitiilor nu se produce foarte rapid sau exista perioade mai putin faste din perspectiva financiara, o universitate este un demers pe termen lung si foarte lung, iar acest lucru aduce dupa sine o abordare usor diferita.

Cert este ca toate creditele contractate initial au fost achitate si au fost facute noi investitii in ultimii ani pentru dezvoltarea campusului.

Promovabilitatea si examenele

Ele conteaza in business in sensul in care rezultatele evaluarilor, si implicit promovabilitatea, trebuie sa reflecte, cat mai fidel posibil, competentele celor care au obtinut acele rezultate.

Spre exemplu, daca dupa absolvire, angajatorii sau o alta institutie de educatie la care absolventul decide sa isi continue studiile, valideaza respectivele rezultate, dar nu doar in sens formal, ci in sensul in care constata o corelatie perfecta intre ceea ce scrie in documentele de studii si ce abilitati sau competente dovedeste ca are respectivul absolvent, inseamna ca ele au fost masurate corect.

Promovarea cursurilor

Fara indoiala, cele mai bune si mai respectate universitati din lume, indiferent de tipul de clasament luat in calcul, sunt universitatile private. Din nefericire, momentan, in Romania situatia nu este la fel. Este un proces care cere timp.

Pentru noi, exista un mix de canale prin care comunicam cu viitorii studenti si familiile acestora. In afara instrumentelor uzuale – site, social media etc., exista o comunicare directa, prin intermediul numeroaselor evenimente si intalniri pe care le organizam.

Avem si o campanie integrata de comunicare si PR, atat in mediul clasic, cat si in cel virtual si aici colaboram cu companii specializate (Ideea House, initial, iar in ultimii 2-3 ani WOPA –pentru campaniile anuale de comunicare si Public Advisors pentru partea de PR).

Deciziile Ministerul Educatiei

Trebuie sa acceptam faptul ca ne desfasuram activitatea intr-un mediu dinamic, uneori poate chiar prea dinamic, dar tine de fiecare institutie in parte sa stie sa se adapteze cat mai rapid la schimbare si sa isi ajusteze adecvat strategiile.

Reusita depasirii diverselor momente imprevizibile, precum si adaptarea la noile cerinte si reglementari ale domeniului, sunt elemente care arata, odata in plus, capabilitatea institutiei de a face fata pe piata educationala, atat la nivel national cat si international.