[Optimism de business] Monica Felea & Ștefan Bradea, Bad Unicorn: Am făcut la un moment dat comparația cu o furtună. Aveam o barcă, am învățat să vâslim

Industria cinematografică a fost una dintre cele lovite grav de pandemie. Cinematografele s-au închis, filmările s-au oprit peste tot în lockdown, iar multe dintre producțiile care tocmai ieșiseră la început de an nu au apucat să fie văzute de public. Pentru distribuitori a fost un an greu până acum, iar pentru cei independenți, care nu au contract cu un studio mare de filme, aproape de netrecut.

Până să se redeschidă sălile de cinema, Monica Felea și Ștefan Bradea, oamenii care au înființat Bad Unicorn, au gândit o strategie de criză, prin care să își țină publicul aproape și business-ul funcțional. În așteptarea vremurilor mai bune, și-au mutat filmele online, au monetizat alte servicii pe companie și au comunicat transparent în social media.

”Bad Unicorn este o companie mică și încă la început de drum, într-o țară în care când spui companie sau business nu spui și cultură în aceeași propoziție. Optimismul ni l-am luat în pandemie de la oamenii din jur, care luptau și ei cu toate forțele”

Bad Unicorn este una dintre micile companii românești care trec cu bine linia de sosire a cursei de anduranță ”primul an de business în pandemie”. Antreprenori creativi, dintre cei care și-au păstrat optimismul pe vreme de criză, nu s-au dat bătuți, ci s-au adaptat, vrem să aducem pe IQads în seria pe care o începem azi.

Discutăm în cele ce urmează cu Monica Felea, care ne povestește despre Bad Unicorn, filme, provocări și învățături ale vieții de antreprenor.

Oamenii Bad Unicorn

Monica Felea: Sunt moldoveancă, deși am venit la București din Tulcea, cu gândul să mă fac ziaristă. Am terminat Facultatea de Jurnalism la Universitatea București, am ajuns în presa culturală și apoi în lumea filmului ca PR sau organizator de evenimente. Au urmat campanii de distribuție și promovare de film și apoi Bad Unicorn.

Ștefan Bradea: Sunt implicat în distribuția de film de 15 ani, de la finalul facultății - Relații Economice Internaționale ASE Bucuresti. După câțiva ani petrecuți la o companie grecească licențiată home video pe filme de studio americane (Fox, Sony, Disney), am făcut saltul către filmul de autor, contribuind la înființarea și conducerea casei de distribuție Transilvania Film. A urmat o pauză și o colaborare cu ONG-ul de mediu Mai Mult Verde, apoi multe proiecte de consultanță acordată producătorilor români în distribuția și lansarea pe ecrane. În 2016 am cunoscut-o pe Monica și am înființat Bad Unicorn, la acel moment fără un deadline precis în a distribui filme, dar cu dorințe și speranțe. Iar Berlinale 2017 ne-a arătat calea.

Primul gând de antreprenoriat

Când ni s-a cerut prima dată o factură. A venit firesc, nu am avut un plan de afaceri pus pe hârtie, mai degrabă o idee la care și eu și Ștefan croșetam de ceva timp, după campanii de filme independente la care colaborasem deja. Și ne-am întâlnit cu un film care ne-a convins că a venit momentul. Ștefan avea o experiență mai solidă în distribuție, eu în promovare. Împreună erau fix resursele principale de care aveam nevoie.

Abilitățile și competențele unui antreprenor

Diferă cred foarte mult de la domeniu la domeniu. Cam peste tot cred că e necesar să fii organizat și calculat. Dincolo de asta, în ceea ce facem noi cred că trebuie să ai multă răbdare cu oamenii – eu, de exemplu, mai am de lucru aici, dar perseverez -, să ai curiozitatea de a descoperi mereu direcții noi, să nu pornești niciodată cu o idee preconcepută despre public, să-ți placă să descoperi laturi noi ale naturii umane.

Dacă ar fi să o iei de la capăt, cum ar fi

Aș avea mai mult curaj și mai multă încredere în publicul din România.

Se repetă atât de des că nu există public pentru film de artă încât cred că aceste două component ”publicul” și ”filmul de artă” au început să fugă unele de altele. Aș investi mai multe resurse în încercarea de a le apropia. Asta nu înseamnă că regret ceva din ce am făcut la început. Am făcut tot ce am putut atunci cu resursele pe care le aveam la momentul respectiv.

Lecțiile

Am învățat ce-nseamnă munca. Lucrez de la 19 ani și am făcut și joburi cu adevărat grele, într-o vară am lucrat la o fabrică de confecții, de exemplu. Dar niciodată nu am muncit atât de mult.

A devenit parte din viața mea, dar într-un mod în care nu pare deloc greu (deși de multe ori este foarte). Am stat cu laptopul în brațe în cele mai ciudate momente și nu m-a deranjat asta niciodată: în căruță la țară în timp ce mergeam cu un unchi la iaz, sub copac la Electric Castle, pe holurile cinematografelor, în benzinării, în spital, în mașina cu care făceam școala de șoferi, în trenuri și așa mai departe. Și toate astea m-au bucurat. Puteam și pot alege să nu le fac, cred că asta stă în puterea unui antreprenor. Am învățat și asta.

Acum am face la fel, doar cu pedala mai apăsată.

De la cine luați inspirație

De la filmele noastre și de la oamenii cu care lucrăm în fiecare zi. Din fericire, un business în domeniul cultural îți dă șansa de a întâlni în fiecare proiect oameni noi de la care ai ce învăța - în materie de antreprenoriat, de valori umane, concepte și mod de acțiune. Distribuția de film arthouse (sau smArtHouse, cum ne place nouă să spunem despre filmele noastre) nu are o rețetă, din fericire fiecare film ne dă o direcție și este în sine o sursă de inspirație.

Desigur, mai sunt și alți oameni în alte țări care fac lucruri similare, care aleg filmele pe care le alegem și noi și cu care suntem în legătură continuă, încercând să ne împărtășim cât mai multe unii altora.

Foto: Vlad Catana

Bad Unicorn

Suntem un distribuitor de film independent. În domeniul nostru independent însemnând că nu avem un contract cu un studio mare de filme ci ne alegem de pe piața internațională filmele în care credem, cumpărăm drepturile de distribuție pentru România și apoi facem tot ce ne stă în putință să le aducem în fața unui public cât mai numeros.

Am început cu o investiție de câteva mii de euro și am ajuns la o cifră de afaceri de 50-60 000 de euro pe an.

Încă de la început am lucrat cu granturi ale Uniunii Europene - programul Creative Europe, prin care unele filme europene distribuite de noi au fost susținute în zona cheltuielilor de lansare. Împrumuturi nu am făcut, ne-am gândit de mai multe ori la asta dar am reușit cumva să le evităm deocamdată.

Povestea și valorile brandului

Vorbeam mai sus despre filmele în care credem. Filmele au puterea asta de a transforma sau măcar de a deschide teme de discuții. Cred că filmele noastre vorbesc despre noi mai bine decât putem să o facem noi.

Valorile noastre se regăsesc în ele: căutăm filme care să aibă valoare cinematografică deoarece credem în puterea acestei arte care, deși creată mult mai târziu față de alte arte, poate schimba atât de mult – cred că cel mai recent exemplu e cel cu ”Pe aripile vântului”.

Filme care să spună o poveste și care transmit un mesaj (sau mai multe, în funcție de interpretarea individuală a fiecărui spectator), deoarece credem că prin ele se poate ajunge mai ușor la valori umane despre care vorbim tot mai puțin în vremurile pe care le trăim.

Filmele care te fac să-ți pui întrebări și te forțează să-i înțelegi pe ceilalți, pentru că empatia este un lucru foarte important și greu de înțeles dacă nu îl trăiești.

Primul film, primele reacții

De învățat învățăm în fiecare zi, de la chestiuni foarte practice legate de relația cu instituțiile statului sau chestiuni financiare, la valori umane și moduri de a vedea lucruri. E o jonglerie între două lumi ce par foarte departe una de alta dar care, de fapt, dacă s-ar apropia, ne-ar simplifica tuturor viețile.

La început sigur nu mă așteptam la atât de multe reacții pozitive. Primul nostru film, ”On Body and Soul”, ne-a lovit într-un mod în care nu ne-am fi gândit, veneau reacții foarte emoționale din toate direcțiile, oameni care se priveau cu mai multă înțelegere, săli pline în orașe despre care abia intuiam unde se află pe hartă.

Foto: Marius Mariș

Am crezut că e o întâmplare și că e puterea unui film care e pur și simplu special. Dar apoi mesajele au venit și la următoarele filme și continuă și azi. Au venit natural și premiile și recunoașterea oamenilor dintr-o industrie din care facem parte, lucru care mai mult ne-a copleșit.

Acum nu mă mai las așa ușor copleșită, poate văd lucrurile mai clar și asta cred că ne ajută să creștem.

Publicul, clientul vostru

Am întâlnit în acești 3 ani public care să adopte valorile filmelor pe care le aducem pe ecran și pe nisipul din satul Cetate din județul Dolj, și pe pietrișul din orașul Darabani din județul Botoșani și în Piața Unirii, la Cluj, la TIFF, pe un covor roșu. Îmi este foarte greu să-l definesc demografic, așa cum aș face-o pentru un business mai pragmatic. Cred că fiecare potențial spectator are în el dorința de frumos, de bine, de a înțelege ce se întâmplă în jur, de a căuta mai mult și de evolua.

Foto: Marius Mariș

Ce caută oamenii acum

N-aș putea spune ce caută publicul acum, cinematografele abia s-au redeschis, sunt curioasă dacă s-a schimbat ceva în percepție, dincolo de lucrurile practice ce țin de noi reguli și adaptarea la o nouă realitate în care trăim. Sper ca și sălile de cinema, după ce vor trece peste stresul acestor noi măsuri să se apropie mai mult de publicul care timp de 6 luni a lipsit din săli iar acum revine cu teamă.

Strategia de comunicare

În pandemie am comunicat așa cum am fost și noi, la început puțin speriați, apoi cu înțelegere și apel la grija față de celălalt, apoi încurajându-ne să ieșim din case, să mergem la evenimente în aer liber, să intrăm în sălile de cinema.

Am pornit Bad Unicorn cu sinceritate și deschidere și nu avem de ce să schimbăm asta.

Cum v-a găsit pandemia

Pandemia ne-a prins într-o perioadă foarte încărcată, și foarte ”rewarding” pentru noi: în plină campanie de distribuție a documentarului ”colectiv”, cu foarte multe evenimente și proiecții planificate în toată țara, în prag de Berlinale, una dintre cele mai importante piețe internaționale de film, cu două filme achiziționate și în plan de lansare.

Atât cât a reușit să fie văzut în săli, ”colectiv” a fost primit foarte bine de public, dezbaterile de după proiecții durau și 2 ore, în toate orașele din țară echipa a fost primită cu săli pline, reacțiile foarte bune. Din fericire ele au continuat, filmul intrând într-un timp foarte scurt pe HBO GO.

Foto: Nicu Cherciu

Provocările și învățăturile perioadei

Ne-a făcut să ne dăm seama că suntem mici și insignifiați într-o lume cu probleme mult mai mari. Bad Unicorn este o companie mică și încă la început de drum, într-o țară în care când spui companie sau business nu spui și cultură în aceeași propoziție. La noi produsele culturale și evenimentele sunt făcute ori de către instituții de stat ori de către ONG-uri, Asociații, Fundații.

Cred că am învățat să nu așteptăm ajutor și să ne valorificăm mai bine resursele, să găsim căi de supraviețuire mereu. Avem resurse, trebuie doar să le punem în funcțiune.

Până la urmă, perioada asta cu cinematografele închise ne-a adus și câteva realizări foarte importante: filmele noastre se vor vedea și pe Vodafone Tv, opțiunea Cinema, filmul nostru ”Babyteeth” a câștigat ”Trofeul Transilvania” și ”Premiul Publicului” la TIFF iar Ștefan a fost ales în board-ul Europa Distribution.

Cum ați supraviețuit

Am luat-o cu răbdare. Ca noi toți.

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să urcăm filmele ale căror drepturi de distribuție le deținem pe o platformă online. Am ales o variantă personalizată, un canal vimeo/badunicorn. A funcționat și ca un fel de portofoliu al nostru, dându-le ocazia oamenilor care ne urmăresc să-și facă o idee mai clară despre tipul de cinema pe care îl urmărim. Nu a fost o soluție salvatoare financiar, nici măcar nu ne-am închipuit că va fi, dar ne-a ajutat să ne ținem publicul aproape. În plus, cred că era o perioadă în care filmele noastre puteau ajuta oamenii, mai mult decât o ședință de terapie pe Zoom.

Foto: George Nechifor

După lockdown am încercat să monetizăm alte lucruri pe care știm să le facem și alte servicii pe care firma noastră le prestează oricum, cum ar fi organizarea de evenimente, cu toate noile provocări impuse de noua realitate în care trăim și, în paralel, să încercăm să difuzăm filmele noastre, mai vechi sau mai noi, în locurile în care au început să se țină proiecții în aer liber – la București și în țară.

Ce rămâne din business-ul de criză

Vom păstra platforma online, chiar dacă România nu are încă o piață în această direcție. Altfel, din păcate, cu obiectul muncii sistat (cinematografele închise) e destul de dificil să alegem o ”strategie” pe care să o păstrăm. Dar am învățat că trebuie să inventăm unele noi.

Optimismul, unde l-ați găsit

Optimismul ni l-am luat în pandemie de la oamenii din jur, care luptau și ei cu toate forțele. Am făcut la un moment dat comparația cu o furtună. Aveam o barcă, am învățat să vâslim.

Ne ajută mult publicul filmelor noastre, reacțiile lor, feedbackul. De sabotat tot noi suntem cei ce ne lăsăm sabotați. De atitudinile fataliste, de oamenii care spun că nu se poate, că nu sunt șanse, că nu aveam un public educat, că nu avem un sprijin real. Dar tot de noi depinde cât ne concentrăm pe probleme și cât pe soluții.

Ghid de supraviețuire: 3 lectii și 3 reguli

Împreună suntem mai puternici și putem face mici schimbări în bine. Oamenii au nevoie de produse culturale în general și de film în particular. Soluțiile bune vin din interior, nu din exterior.

Fii sincer, ai răbdare și fii pregătit să-ți reiei activitatea imediat ce o poți face.