[Locuri de tihnă] Ligia Tudor, Ulița Deal: Am vrut să readuc la viață locuri din curte și din casă care mi s-au părut dintotdeauna frumoase

Prispa casei, livada cu pomi, grădina cu flori și mirosul gemului de prune copt la foc mărunt lângă casă. Mulți am crescut cu ele în vacanțele de vară, și ce frumos se simțeau căldura amiezii și răcoarea serii în curtea bunicilor. Mâncărurile aveau alt gust, hainele erau fără sclipici și întâlnirile cu cei dragi se întâmplau într-o liniște aparte, aproape de copaci, în miros de iarbă sau lângă heleșteul din vale. Simplitatea era pe atunci ceva firesc. Altfel nu se știa.

De la simplitate și natură am pornit, și am ajuns la o viață modernă dominată de tehnologie, betoane și zgomot. Parcă n-ar fi totul pierdut, totuși. Chiar dinainte de pandemie, iar acum și mai abitir, tot mai mulți aleg să se reîntoarcă pe prispa casei, în livada cu pomi sau în grădina cu flori. Cei care nu le au moștenire de la bătrânii neamului plătesc pentru ele.

O vacanță simplă într-o locație retrasă la sat, un eveniment restrâns la o masa întinsă și împodobită minimalist ca la bunica sunt foarte căutate acum. Și tot mai multe locuri cu astfel de energie au apărut în toată România. Câteva dintre ele vrem să aducem și pe IQads & SMARK.

Începem o nouă serie cu Ulița Deal, prima seră pentru evenimente construită la Crevedia Mică - Giurgiu  de Ligia și Mihai Tudor. Cu Ligia povestim despre loc, despre vibe-ul său și aflăm care au fost provocările amenajării unui asemenea spațiu.

”Mai înainte de toate a fost satul. Trendul din ultimii ani este o regăsire. Prispa, livada, sera :), traiul simplu, mirosul de iarbă proaspăt cosită sunt toate lucrurile pe care mulți dintre noi le cunoaștem atât de bine din copilărie. Ne reîntoarcem la ele sau le căutăm pentru că atunci, în trecut, ne-au făcut bine” 

Oamenii de la Ulița Deal

Suntem patru Tudori, doi mari și doi mici: Mihai, Ligia, Maya și Toma, 4 câini, 3 pisici și un șoricel de câmp salvat din gheroanțele uneia dintre pisici. Oamenii de la Ulița Deal (numele vechi al străzii pe care locuim) - colțul nostru de rai cu liniște și mult bine.  

Povestea locului

Acum 20 de ani, după ce bunica nu a mai fost casa și curtea de aici au rămas nelocuite. Eu, mama și fratele meu reușeam să ajungem foarte rar din București în Crevedia Mică, satul în care au locuit bunicii materni, pentru că nu aveam mașină. În timp casa și curtea s-au degradat. Au fost momente în care mama mea s-a gândit că poate ar fi mai bine să vândă. Deși nu puteam să fac prea multe atunci pentru casa bunicilor, aveam nouăsprezece ani, am exclus ideea de a nu o mai avea, chiar și așa, părăginită de timp și nelocuire. 

Câțiva ani a locuit în ea un cuplu de tineri, apoi a rămas din nou singură. 

În octombrie 2014 eu și Mihai, soțul meu, am hotărât să o renovăm. Am îndrăznit să visez că așa cum copilăria mea a însemnat natură, uliță, căței, pisici, copaci numai buni de cățărat, Neajlov în care să te scalzi vara, pădure și miros de iarbă crudă, tot așa va fi, măcar parțial, și copilăria alor mei. 

Timp de 5 ani fiecare weekend sau vacanță școlară am început să ni le petrecem aici. Și dintr-o dată, orașul nu ni s-a mai părut atât de fascinant ca odinioară. 

În martie 2020, decizia de a părăsi Bucureștiul și a ne muta permanent aici, în Crevedia Mică, sunt convinsă că ne-a schimbat cursul vieții în bine. Probabil, dacă nu s-ar fi întâmplat lockdown-ul, nu am fi avut curaj să facem pasul ăsta. Nu am fi fost convinși 100% că se poate și altfel și nu aș fi mai fi ajuns să îmi îndeplinesc un alt vis al meu, acela de a construi o seră altfel, o seră pentru oameni și plante. 

Cred că tot timpul am fost Ligia de la Ulița Deal. Chiar și atunci când am plecat de aici, de la bunici, și am început școala la București. Cât am fost la liceu, apoi la facultate, și încă niște ani, cât am lucrat într-o bancă. O fată de la oraș, cu sufletul ascuns în locul care dintotdeauna a însemnat raiul și libertatea ei. 

Sera pentru oameni și plante de la Ulița Deal

Au trecut patru ani de când ne-am hotărât să îl cumpărăm. Nu mai fusese locuit de mulți ani și începuse să se degradeze. Era păcat! Sera pentru oameni și plante de la Ulița Deal este în curtea de peste drum de casa în care locuim. În copilărie, unde stăm noi astăzi locuiau bunicii mei iar vizavi stăteau mama Geta și tata Tudor. 

Căsuța lor avea prispă ca-n poveștile românești, avea bucătărie de vară și cuptor din lut, cu plită și vatră, pe care ne făcea cococi (turte). Aveau în grădină solar, cu legume de tot felul.

Mama Geta nu avea nepoți, dar toți copiii de pe ulița noastră o iubeau ca pe o a doua bunică și curtea ei era tot timpul plină de râsete de copii. Mama Geta ne primea la ea în curte cu toți puii de pisică abandonați, ne dădea să mâncăm din ciorba ei bună, facută la tuci pe pirostrii iar desertul era pâinea udă, dată prin zahăr. La mama Geta în solar, mă ascundeam de ploile de vară și îmi plăcea. Era ca și cum aș sta în ploaie fără să mă plouă.

Cu toate amintirile astea încă vii în minte, nu am conceput, atunci când am aflat că se vând casa și curtea să știu că în locul ăsta atât de drag s-ar putea muta altcineva.

Cu ce veniți diferit

Oamenii caută întotdeauna trăirile intense, locuri care să le rămână în minte. Din punctul meu de vedere niciun loc nu seamănă leit cu un altul. Ce le diferențiază sunt poveștile din spate, gazdele lor, elementele specifice fiecărui loc care pot genera la rândul lor emoții unice. 

Pentru că am fost de mică fascinată de solarii, sere, oranjerii a fost o provocare personală să transform zona în care acum 20 de ani se afla solarul vechi în sera pentru evenimente de acum. 

Și da, este prima seră pentru evenimente de la noi din țară. Mi-am spus tot timpul că dacă prin alte țări se poate, de ce nu s-ar putea și la noi, și dacă se poate și la noi de ce să nu fie la noi în curte prima de acest fel. :)

Ce vibe ati vrut să simtă clienții voștri

Am pornit de la ideea de a restaura tot ce îmi amintea de copilărie. Casa, bucătăria de vară, cuptorul cu lemne, inclusiv solarul cel vechi. Aici la sat, în fundul grădinii, mai tot omul gospodar are câte un solar. :)

Tot de atunci salvez imagini cu sere care să se apropie cât mai mult de combinația perfectă între o seră tradițională și un spațiu pentru evenimente care să poată adăposti mai mulți oameni. Am restaurat mai întâi căsuța cu prispă. În martie 2020 trebuia să ne apucăm de sera pentru evenimente. A venit pandemia.

Bine, noi în loc de refăcut sera, ne-am apucat și am construit încă o căsuță. Căsuța nordică, sora mai tânără a celei cu prispă.

Anul ăsta am reușit să terminăm și sera pentru oameni și plante. Mai avem o seră, dar este exclusiv a legumelor. :) A fost ultimul pas al proiectului și al visului meu de a aduce în prezent povestea copilăriei mele.

Locuri instagramabile

Nu a fost o prioritate să creăm locuri instagramabile. Am vrut în primul rând să readuc la viață locuri din curte și din casă care mi s-au părut dintotdeauna frumoase, încă de pe vremea când nu exista conceptul de instagramabil. Dealtfel, nouă tot ce e aici ni se pare frumos. Observatorul pentru animăluțele din câmp, zidul și șemineul din seră construite din cărămidă veche recuperată, corcodușul cel bătrân înflorit primăvara, prispa spoită cu lut, aleea din cărămidă recuperată, zona de făcut focul în curte, căsuța nordică, ușile vechi care separă zona casei cu prispă de zona de party.

Costurile visului devenit realitate

Deocamdată refuzăm să facem calculul total. :)) Dacă ne-am fi pus pe hârtie de la început toate cheltuielile probabil nu am mai fi avut curaj să ne apucăm de proiect. Am început cu puțin, ne-am descurcat pe parcurs cu ce aveam noi, cu ajutorul părinților și al unui prieten bun care ne-a împins de la spate în iarnă, când noi credeam că nu prea mai avem cu ce. După ieșirea din lockdown prețul materialelor se dublase și toate calculele noastre erau date peste cap.

Greutăți, emoții, provocări

Petrecerea de inaugurare este programată la începutul lui octombrie. "Emoție de toamnă" se va numi, pentru că în toată povestea Uliței au fost multe emoții de tot felul. 

Deocamdată nu știm cât de greu va fi de acum înainte, știm însă cât de greu a fost până acum. Începând de la cât de complicat a fost să găsim arhitectul potrivit (Andrei Oproiu de la Square Studio Architecture), apoi structuristul, să găsim echipa cu care să construim și terminând cu capriciile vremii, cu ploile nesfârșite din primăvara trecută și din primăvara asta care ne-au ținut în loc aproape 4 luni adunate.

Ce ne-a ajutat să nu renunțăm a fost faptul că aveam totul construit mai întâi în minte. Știam că dacă avem răbdare, o să iasă frumos la final. Și chiar a ieșit! :)

Promovarea în social media

Avem pagină pe Facebook și Instagram. Sunt pagini crescute organic în care povestim în imagini și text ce facem noi patru aici, în colțul nostru de rai. Nimic complicat. :)

Clienții voștri

Clienții noștri, ca și noi, sunt oameni care vor să se rupă puțin de haosul orașului. O persoană este mult mai relaxată atunci când petrece timp în natură. Termenul japonez pentru această practică este 

"Shinrin-Yoku", terapia prin natură. 

Chiar și evenimentele în natură sunt mult mai relaxate și relaxante decât cele convenționale în spații închise.

Ne-am întors noi, se reîntorc prietenii noștri, se vor întoarce cu siguranță și clienții. Este un loc care îți rămâne în minte și în suflet, un loc din care nu îți mai vine să pleci.

Simple is more

Simplitatea și viața în natură nu cred că sunt un trend, ba dimpotrivă, de aici a pornit totul. Mai înainte de toate a fost satul. Trendul din ultimii ani este o regăsire. Prispa, livada, sera :), traiul simplu, mirosul de iarbă proaspăt cosită sunt toate lucrurile pe care mulți dintre noi le cunoaștem atât de bine din copilărie. Ne reîntoarcem la ele sau le căutăm pentru că atunci, în trecut, ne-au făcut bine. 

Dorințele și nevoile de acum ale clienților

De obicei rutina te face să nu mai realizezi că se poate și altfel. Lockdown-ul de anul trecut a avut și câteva părți bune, ne-a scos din zona noastră de confort. Dacă mă gândesc mai bine ne-a ținut prizonieri câteva luni bune în zona pe care o consideram zonă de confort. Ne-a făcut să realizăm cât de mult înseamnă afară, natura, locurile fără ziduri înalte, libertatea din afara "cutiei de chibrituri" cum le mai spun oamenii de la sat apartamentelor de la oraș. 

Chiar și pentru noi lockdown-ul a însemnat hotărârea de a ne muta de la oraș la sat.

Mai departe

Deocamdată avem de gând să facem o pauză și să ne odihnim puțin. :) Să ne bucurăm de tot ce am reușit să construim și să reconstruim în ultimii șase ani. 

Eu personal îmi doresc să îmi petrec mult timp în seră, să aranjez frumos mesele, să fac poze, să recondiționez mobilă veche, lucruri care mă relaxează și pe care le fac cu drag dintotdeauna.

În curând vor începe petrecerile pe Uliță, vom cunoaște oameni noi și ne vom bucura împreună de momentele frumoase și speciale din viața lor.

Surprize vor tot exista pe parcurs, mai avem în minte tot felul de proiecte care se vor întâmpla aici, la Ulița Deal.