[Optimism de business] Ina Biebel: Am încurajat mereu clienții să poarte la vedere și tricoul cu înjurătură și cele cu replici destul de explicite de agățat

A început cu 3 tricouri, făcute pentru ea, pe care a scris 3 dintre cele mai frecvente moduri în care românii ”abuzează” limba noastră dulce românească. Ina Biebel a imprimat „pe care”, „mi-ar plăcea” și „decât nu, doar da” pe tricouri bărbătești și a ieșit cu ele în lume. Pe stradă și online, cu atitudine. De la primele poze puse pe Instagramul său, au venit, just like that, 80 de comenzi de la oamenii din lista ei de prieteni.

În luna februarie se împlinesc 2 ani de la povestea de mai sus și 15.000 de tricouri imprimate sub #vorbeșteromânește sunt purtate prin diverse colțuri ale țării de oameni curajoși, inteligenți, amuzanți și excentrici. Așa zice Ina că sunt clienții ei. Și mai spune că produsele preferate de aceștia sunt, fiți pe fază: tricoul cu înjurătură, tricoul „pot, dar nu vreau”, tricourile cu replici de agățat, tricourile cu mesaje tipic românești: „aia e”, “atât s-a putut”, “am vorbit. s-a rezolvat. nu se poate.”

”Am învățat că oamenii cumpără de fapt cu cap și cu suflet, că își doresc să aparțină și să se identifice. Și am mai învățat că genul acesta de antreprenoriat este de fapt o extensie, că se face pentru un crez, nu neapărat pentru profit”

Ina Biebel, omul care a creat brandul TomBabe povestește despre business-ul său în cele ce urmează.

Omul din spatele brandului

The OG Tombabe, cum îmi place să glumesc, este Ina Biebel – absolventă de jurnalism și comunicare, cu o pasiune veche de când își poate aduce ea aminte pentru cuvinte și pentru limba română. Nu am crezut că voi ajunge vreodată să pun cuvinte pe tricouri, visul era să pun cuvinte pe hârtie, fie pentru vreo publicație, fie pentru o carte, pe care să o las moștenire nepoților.

Iar ca background profesional, am vreo 10 ani de muncă în domeniul comunicării și marketingului online, unde îmi place să creez comunități și să unesc nișe.

Parcursul catre antreprenoriat

Antreprenoriatul nu a fost niciodată un scop în sine, nu mi-am setat asta ca target, a fost mai degrabă o serie de evenimente oarecum independente de mine, care au dus, inevitabil, la un business. Am început, dintr-o necesitate, cu un thriftshop online și de acolo, într-o zi de februarie acum 2 ani a venit ideea unei serii de 3 tricouri pentru uz personal cu cele mai frecvente greșeli din limba română (cele mai frecvente care mă deranjau pe mine) și anume: „pe care”, „mi-ar plăcea” și „decât nu, doar da”. Iar interesul publicului a fost instant, de la o poză postată pe pagina personală de Instagram până la 80 de comenzi (doar din lista de prieteni) în primul weekend. Dar am perceput totul ca pe o distracție la început, prețul era și el stabilit ca o glumă – 69 lei – iar cererile continuau să vină fără să încurajez asta.

Vreau să cred că tot ceea ce am făcut până la business-ul actual m-a adus aici. Toate deciziile (bune sau rele), toate joburile (care n-au fost decât 2), toate proiectele în care m-am implicat voluntar și toate pasiunile mele conglomerate într-un produs care este unit azi sub #vorbeșteromânește.

Am trecut prin multe proiecte, toate legate de cuvinte: fanzine, publicații, PR & comunicare pentru un venue cu muzică live, social media pentru un magazin de viniluri, tot ce înseamnă marketing pentru un lanț de magazine cu echipament sportiv, chiar și secretariat, care în fond, tot la cuvinte se rezumă.

Abilitățile și competențele unui bun antreprenor

E posibil ca educația să conteze, dar nu e vitală. Am în jurul meu exemple care au reușit în domenii pe care nu le-au studiat deloc în școală, dar au dezvoltat o pasiune în acea direcție și au creat branduri și business-uri. Pe plan personal, cred că traseul meu a fost stabilit (fără să știu) de la prima carte pe care am pus mâna.

Iar ca abilități și competențe pot vorbi doar în nume propriu, însă cea mai frecventă greșeală pe care o văd făcută de către antreprenori și la care nu îmi permit niciodată să mă gândesc e lipsa consecvenței. Renunțarea nu este niciodată o opțiune, chiar dacă procesul durează indefinit. Cred că acesta ar fi primul punct pe lista de to do: consecvența.

Despre TomBabe

Am început, cum spuneam, cu 3 tricouri. Au ajuns în jur de 15.000 de tricouri în (aproape) doi ani de existență. Și mai sunt multe idei în așteptare. Am trecut încet și la accesorii, alte piese vestimentare cu aceleași mesaje, printuri de pus în ramă și portofoliul se îmbogățește de la o lună la alta. Răspundem la toate provocările clienților și la toate propunerile brandurilor care vor să se asocieze cu noi și astfel iau naștere mereu produse noi.

Iar ca diferențiere în piață, credem că am venit cu un produs care lipsea cu desăvârșire – așa cum e el în forma pe care i-am dat-o noi: calitate premium a materialelor, design minimalist, monocromie, mesaje inteligente în limba română.

Numele brandului

Povestea brandului începe cu povestea numelui. Pentru că „băiețoi” nu suna bine în română, dar și pentru că la acea vreme nu știam că voi ajunge să gândesc și să vând tricouri în limba română, am ales cuvântul tombabe care este definiția unui tomboy maturizat, o femeie care activează într-un domeniu dominat de bărbați.

Am ales identitatea aceasta pentru că promovam fashion masculin purtat de femei, uneori și viceversa, în magazinul retro & vintage. Și am continuat pe direcția de unisex, fără gen și oversize, în mare parte pentru că era o convingere personală că aceasta e și direcția în care se îndreaptă industria.

Investiția

Investiția inițială a fost în cele 3 tricouri făcute pentru uz personal. Pe care nu le mai am, pentru că le-am vândut primului venit. Apoi am reinvestit profitul în fiecare serie nouă de tricouri, pentru că scopul a fost creșterea. Nu m-am gândit inițial la cantitate, ci îmi doream doar posibilitatea de a crea constant mesaje noi.

Nu am accesat fonduri sau împrumuturi, pentru că nu a fost nevoie, am reinvestit tot ceea ce am câștigat și pentru că am crescut de la o producție la alta, nu a fost nevoie de ajutor din exterior. Dar cred în continuare că este o opțiune pe care să o luăm în serios atunci când ne dorim să trecem la producția de la zero a produsului.

Comunicarea brandului și valorile

Pentru că am vrut ca brandul să fie o extensie a personalității mele, am comunicat totul pe limba mea, în concordanță cu crezurile și convingerile mele, în termenii mei. Mi s-a spus de-a lungul timpului că e un brand kinky, curajos, arogant, deștept, cu atitudine, căruia nu îi pasă de păreri. Așa că nu mă abat niciodată de la direcția asta. Pentru că vreau să cred că și clienții Tombabe sunt ca și mine.

Promovarea online

Până acum creșterea a fost pur organică. Ne-am bazat exclusiv pe social media și pe word of mouth. Am încurajat clienții să ne susțină, fără să cerem asta în mod expres. Și cred că au făcut-o pentru că au fost mulțumiți, în fond, de produs și de întreaga experiență.

Am inclus în fiecare comandă mesaj personalizat, am răspuns mereu tututor mesajelor private, am cerut părerea lor înainte de a lua decizii. În fond, am creat o comunitate.
Încercăm să fim constanți și personali în comunicare, să se simtă atingerea personală în tot ce facem, să nu falsăm.

La început de drum

Am plecat la drum, pentru că nu știam că plec pe vreun drum anume, cu gândul că trebuie să ajung la cât mai multă lume. Că e un produs atât de bun, în care am ajuns să cred cu adevărat pe parcurs, pentru că nu intuisem inițial potențialul, care trebuie să ajungă la mase prin intermediul nișelor. Mi-am asumat un fel de rol de profet al corectitudinii limbii române, dar vorbind (corect), pe limba străzii, în secolul în care trăim. Nu m-am ferit de cuvinte licențioase, am încurajat mereu clienții să poarte la vedere și tricoul cu înjurătură (scrisă corect, cu cratimă), și tricourile cu replici destul de explicite de agățat și, chiar mai mult decât atât, să fie mândri de asta. Pentru că e nevoie de curaj ca să porți tricourile Tombabe.

Învățăturile antreprenoriatului

Să nu renunț.

M-am așteptat să fie bine primit produsul meu, dar nu am visat că atât de multă lume se va identifica cu el. Am învățat că oamenii cumpără de fapt cu cap și cu suflet, că își doresc să aparțină și să se identifice. Și am mai învățat că genul acesta de antreprenoriat este de fapt o extensie, că se face pentru un crez, nu neapărat pentru profit.

Și strict punctual, când am pornit la drum cu adevărat, nu am știut (dar am învățat, din păcate) că mare parte din valoarea finală a unui produs sunt enorm de multe costuri și taxe adiacente care îți tot pun piedici în dezvoltare.

Clienții

Clientul nostru, pentru că îmi permit să declar asta, este inteligent, cu tot ce implică asta. E kinky (nu găsesc nicicum o traducere „satisfăcătoare” pentru cuvântul acesta), e amuzant, e sufletul petrecerii, e branșat la ce-i fain și nou, e trendsetter. Ne asigurăm că rămâne clientul nostru cu fiecare mesaj nou care să îi gădile orgoliul sau să îi pună la încercare inteligența.

Produsele preferate de clienti

1. Tricoul cu înjurătură.
2. Tricoul „pot, dar nu vreau”.
3. Tricourile cu replici de agățat.
4. Tricourile cu mesaje tipic românești: „aia e”, “atât s-a putut”, “am vorbit. s-a rezolvat. nu se poate.”

Ce așteaptă românii de la branduri

Cred că, așa cum spuneam, acum cumpără cu mai mult cap și suflet. Că se identifică. Că își alocă mai mult timp pentru decizia unei achiziții decât inainte, dar că sunt mai mulțumiți de ceea ce primesc. Cel puțin în ceea ce privește brandul nostru.

Provocările pandemiei

Tombabe are doar 2 ani, a luat naștere cu fix 2 săptămâni înainte de izbucni pandemia, nu are termen de comparație. Cu noi, pandemia a fost bună, pentru că am crescut, deși nu știm care ar fi fost traseul brandului într-o lume fără virus.

Planuri pentru 2022

Vrem să ajungem să colaborăm cu toate brandurile la care nu speram să ajungem înainte de a pleca la drum. Să ajungem la și mai multă lume, pe canale la care nu am îndrăznit să ne gândim. Să ieșim din țară. Să vorbim și pe limba altora.

2021 a fost un an extrem de bun din multe puncte de vedere, pentru că am colaborat cu Electric Castle, Summerwell, Meron, Bumbag ș.a.m.d. De aici încolo, cerul e limita. Și nici asta nu e limita finală...