[Noii antreprenori] Mihaela Anton & Cristi Tudor: Marea noastră provocare a fost să deschidem mintea oamenilor și să iasă puțin din zona de confort

Arată ca o floare în ghiveci, dar ascunde delicii culinare: fiecare strat e o surpriză dulce. În plină pandemie, Mihaela Anton și Cristi Tudor au reinventat un desert-ghiveci cu totul special și l-au numit KIN by The Bun, inspirați de Kintsugi, conceptul japonez care înseamnă să transformi imperfecțiunea în ceva frumos. Cristi e chef, responsabil cu bunătățile create, iar Mihaela, cu experiență în advertising de 8 ani, se ocupă de partea creativa din spate - ședințe foto, grafică & comunicare.

Cristi a propus o primă formă a acestui desert la Masterchef și a primit, pentru el, un șorț de aur. După participarea la emisiune, a lansat, alături de Mihaela, un foodtruck - The Bun, cu chifle bao în diverse combinații, pregatite în stil asiatic. A fost o ocazie bună de a readuce și desertul-ghiveci în atenția publică. În pandemie, au renunțat la foodtruck și s-au concentrat doar pe desert. Așa a apărut KIN by The Bun, care propune deserturi-flori, cu straturi de pandișpan, cremă de mascarpone și brownie, în combinații inedite cu fructe și caramel sărat.

Gustul de acasă

Mihaela: Amândoi ne-am născut și am crescut în familii în care gătitul sau a pune o mâncare bună pe masă era modul în care puteau fi arătate grija și iubirea unii față de ceilalți. Totul era simplu, dar atât de delicios!

Și da, va suna clișeic, însă pasiunea a venit crescând strâns legați de mamele noastre și urmărind cu fascinație cum pregăteau mâncarea asta bună și asta ne-a făcut să învățăm să ne placă să știm și noi, mai târziu, să ducem mai departe rețetele acelea pe care doar mamele sau bunicile noastre le știau.

Dacă vă întrebați dacă știm cum să facem acum să aducem gustul acela bun de tot al copilăriei despre care scriam mai sus, nu credem că l-am regăsit neapărat. Însă am pornit de la ce am “furat” urmărindu-le pe mamele noastre și am adus acel “al nostru” pe care să îl arătăm și noi mai departe familiei noastre pe care o vom avea într-o bună zi.

În concluzie, Cristi a făcut din asta chiar o pasiune și, de mai bine de 8 ani, chiar un job în adevăratul sens al cuvântului. Iar eu...cu o mamă moldoveancă, am învățat să gătesc – și de nevoie, dar și ca un mod de mă relaxa. Dar odată cu Cristi am învățat și eu ușor să transform asta în pasiune, însă el rămâne mintea talentată din spatele acestor deserturi și rețete delicioase. Eu rămân mintea creativă din spatele comunicării poveștii noastre – KIN by The Bun și mă asigur că oamenii văd transparent așa cum suntem noi – autentici, pasionați și dornici să dăm mai departe bunătăți gustoase, made by us from scratch, din ingrediente mereu fresh.

Foto: Adrian Vizireanu

Începutul în bucătărie

Mihaela: Aici îl voi lăsa pe Cristi să vă povestească. Toate luminile să cadă pe el, vă rog, jumătatea talentată, tot ce există acum datorându-i-se lui. :)

Cristi: Am început timid cu ce face toată lumea – ceva simplu, să nu dau foc la casă :) Ba un cartof prăjit, ba un desert mușuroi de cârtiță. În același timp urmăream fără să clipesc orice serial sau emisiune culinară îmi apărea în cale. Într-a 8-a, spre exemplu, eram fascinat de Jamie Oliver și stilul lui super liber și creativ de a găti.

Și dorința asta a crescut odată cu mine în timp. Astfel că în 2014 m-am înscris și am finalizat o școală de bucătari  - HORECA Culinary School și așa am început cu adevărat să duc în concret pasiunea mea. Și de aici... am știut că asta vreau să fac.

Cum ai învățat

Cristi:  Multe ore de practică, multe cărți citite și răscitite de nenumărate de ori, m-au dus către o nouă pasiune: bucătăria asiatică și la dorința de a face eu ceva pentru o piață în care ce aveam eu în minte nu prea exista – bao buns, făcute from scratch de mine – de la chifle, la produsul finit. Toate acestea s-au concretizat în primul meu business de suflet, un foodtruck – The Bun – Fusion Food.

Povestea KIN by The Bun

Cristi: Ne întoarcem puțin în timp, în 2015, când mi-am făcut curaj și m-am înscris la MasterChef. M-am dus acolo, după numeroase încercări și teste acasă, cu un desert. Desertul acela era începutul KIN by The Bun, doar că nu știam încă asta. M-am prezentat în fața juraților cu o prăjitură în ghiveci, cu un mod de prezentare total atipic. Asta, dar și combinația de ingrediente și arome, mi-au adus unul dintre cele două șorțuri de aur, care m-au dus încă de la început direct în ultimii 24 de concurenți, fără să mai trec prin alte probe eliminatorii. Asta mi-a dat atunci un super imbold să continui.

Foto: MasterChef România

Așa cum spuneam, nu am trecut direct la partea asta “dulce” din prima, ci am teasuit oamenii cu desertul și la al nostru foodtruck – The Bun – Fusion Food și acolo am văzut că lumea e interesată și primeam numai feedbacks pozitive.

Ideea de a bucura în continuare cu desertul nostru, care pe atunci se numea generic “desert în ghiveci” sau „flowerpot dessert”, ne tot trecea prin minte, însă nu era nici pe departe vreun gând de business aici.

Well... pandemia a venit și festivalurile au fost puse on hold. Totul fusese pus pe pauză.

Și așa ne-am gândit ce putem să facem ca să ducem mai departe ce începusem și ne-am dat seama că nu era atât de simplu să fie la fel. Și ideea cu desertul venea tot mai mult în discuțiile noastre, așa că am zis să încercăm să o dezvoltăm cu adevărat.

Kin cu influențe turcești

Conceptul

Cum pasiunea pentru bucătăria asiatică a crescut tot mai mult, ne-am lăsat inspirați tot de acest gând și am căutat ceva cu care să rezonăm și care să spună clar ce este acest desert pentru noi și cum ne dorim să fim percepuți de oameni. Așa ne-am oprit la Kintsugi, despre care suntem siguri că s-a mai auzit, însă nimeni nu a reușit să îi dea și o altă formă, așa cum ne-am gândit noi. Ce însemna acest termen? Am găsit noi o definiție la acel moment care a zis totul – transforming the imperfect into something beautiful. Așa s-a născut KIN, pronunțat ”chin” - ales din inimă din acest cuvânt japonez care, pe scurt, înseamnă să transformi imperfecțiunea în ceva frumos. O tehnică ce aduce împreună părți separate dintr-un întreg și pe care îl reinventează în ceva unic.

Asta înseamnă și pentru noi acest ghiveci desert – o reinventare. Strat cu strat, cu ingrediente proaspete și pregătite cu multă atenție de noi, care în final duc la crearea acestui desert unic, ce întruchipează natura și frumosul în cel mai simplu mod cu putință.

Apoi, o foarte bună prietenă talentată în ale pictatului, a înțeles imediat cum ne dorim să arate al nostru logo și l-a creat, cum nici nu se putea mai minunat – din piese unite prin tehnica kintsugi, ce au creat al nostru ghiveci. Liniile ilustrează cuvântul și numele nostru, KIN.

Și de aici... ai noștri #KINpeople, așa cum ne place să îi numim, au început să parcurgă alături de noi acest drum super genuine, al dulcelui frumos și ne-au ”trecut pragul”, gustând o bucățică din raiul acestui desert plămădit cu atâta pasiune din mâinile noastre.

Ne-am dorit mult ca tot ce reprezintă KIN să fie așa cum ne-ar plăcea și nouă să vedem în toate brandurile sau interacțiunile cu ceilalți – să fim umani, să fim sinceri și să vorbim simplu și ca unor prieteni buni alor noștri #KINpeople.

Nu știam cum va merge, dacă va merge, însă am știu că asta iubim să facem și să ducem mai departe. Totul a pornit din suportul familiei, al prietenilor, de aceea am încercat ca din acest “puțin” să dăm cât putem de mult celorlalți.

Așadar, KIN by The Bun s-a lansat într-o vară pandemică și... a mega prins. Am avut 5 luni full și ne-au suprins tare toate reacțiile. Și de atunci, o luăm cu pași sănătoși înainte și facem parte din viețile și momentele importante ale oamenilor.

Partea cea mai grea

Marea noastră provocare a fost să deschidem mintea oamenilor și să iasă puțin din zona de confort sau din ce știau. Bineînțeles că fiecare dintre noi în unele momente alege mai degrabă ceva ce cunoaște și e mai reticent la ceva nou, care nu arată deloc așa cum s-a obișnuit.

De aceea, multă lume nu a înțeles de la început ideea de atelier de deserturi artizanale, de ce nu deținem stoc și de ce nu vindem de pe o zi pe alta, așa cum toate cofetăriile o fac. A fost și este încă un proces de a ne învăța unii cu ceilalți și de a înțelege conceptul nostru. Bineînțeles, ne-am asumat că nu avem un produs mainstream și că ar putea fi nișat, dar în același timp ne iubim atât de mult principiile și faptul că am creat un astfel de produs și business, încât ne-ar părea tare rău să ne abatem de la toate și să fim “doar un alt business de dulce”.

Pe scurt, marele hop – chiar dacă nu vorbim de o cofetărie, mereu suntem asociați și aruncați în aceeași poveste și, deși noi spunem foarte transparent cine suntem și ce aducem lumii, oamenii au deseori alte așteptări atunci când decid să ne scrie.

Dar am fost plăcut surprinși să vedem că am adus cu noi și în mica noastră comunitate fix oamenii care au înțeles cât de simplu este acest schimb dintre noi și ei – o interacțiune caldă, transparentă și un produs creat special pentru ei.

Produsele

Conceptul vizual deja este clar și am știut de atunci cum ne-am dorit să arate – ca o plantă în ghiveci. Mai departe, din perspectiva sortimentelor – nu am dorit să avem o multitudine de arome, gusturi, ci ne-am dorit să avem câteva produse signature pe care să le putem crea și pregăti pentru ai noștri mereu la același nivel al calității – atât din punct de vedere al ingredientelor, cât și al întreg procesului în sine pe care îl au cu KIN. Acestea sunt sortimentele cu vișine sau cu caramel sărat – totul pregătit de noi.

Foto: Adrian Vizireanu

Iar pentru elementul surprinzător și pentru diversificarea meniului nostru, avem des ediții limitate pe care le gândim, testăm și apoi le dăm ocazia oamenilor să le încerce. Acestea sunt în general cu fructe de sezon, însă căutăm mereu combinații și arome inedite, care să exalteze toate simțurile papilelor gustative. Am avut, spre exemplu, combinații cu inspirații asiatice – măr cu caramel cu miso, cu inspirații turcești – cu dovleac copt, halva, cardamom și sirop de rodie, cu inspirații grecești – desert cu portokalopita (prăjitură originară din Grecia, cu iaurt și portocală) sau cu cozonac, căpșuni macerate cu vanilie, coulis de căpșuni și pastă de alune de pădure.

Cel mai popular all time este cel signature – cu vișine. Însă mai sunt ediții limitate care au plăcut mult și mereu suntem întrebați când le readucem. 

Elementul instagramabil

Păi...suntem cam norocoși din acest punct de vedere. Desertul în sine, așa cum arată el – ca o plantă în ghiveci, mereu surprinde. Și când mai pui și o lingură plină de desert, tocmai scoasă din ghiveci...extaz total. 

Foto: Adrian Vizireanu

Promovare

Încercăm să avem un conținut mereu autentic, cu mesaje cât mai umane și arătăm că we are humans too și că înțelegem cum e viața de fapt. Și că suntem aici fix ca un prieten ready for the rescue, pentru orice moment cheie din viața lor.

KIN by The Bun pe Insta

Apoi, bineînțeles că mai facem campanii media punctuale, așa cum știm și cum putem în pasul în care ne aflăm. Însă suntem norocoși să avem oameni în jur cu expertiză și să primim cu brațele laaarg deschise orice suport.

Însă cea mai valoroasă promovare bănuiesc că deja e clar de unde vine și nu ne dorim să sune cheesy – vine de la oamenii care iau ale noastre KINs delicioase și care, prin reacțiile lor atât de genuine, duc mai departe povestea noastră. Și așa de tare ne bucurăm când vedem că revin la noi sau vin alții care ne spun că ne-au tot văzut sau că au gustat de la cineva!

Clienții

Clar targetul nostru a fost din start unul mai tânăr, așa ca noi, deschis la a încerca noi experiențe de orice fel. Însă am avut și persoane care nu au trăit vremuri atât de digitalizate și open-minded ca noi, care ne-au trecut pragul și a fost ca și cum am primit un membru al familiei în vizită. Atât de mișto și deschiși la ce oferim noi.

Ne bucură să vedem că ușor-ușor lumea devine tot mai curioasă și preferă să petreacă din ce în ce mai mult, mai ales după această perioadă pandemică, momente bune și reale cu familia, cei dragi...cu o masă bună sau cu un desert care să te facă să simți fericire.

Suntem foarte optimiști în ce vedem – la cum nu ne mai limităm doar la ce e clasic și ce știm. Devenim mai buni, mai deschiși & we love it! 

Ce s-a schimbat în relația cu mâncarea

Pentru generațiile noastre cred că a devenit din ce în ce mai greu să regăsim acel gust și emoție a bucatelor din copilărie. De aceea observăm, chiar și în cazul nostru, că nu mai suntem atât de receptivi în a duce rețetele clasice sau anumite obiceiuri mai departe așa cum le-am cunoscut de mici, ci le regândim cumva și le adaptăm stilului actual de viață. Dacă gătim ceva, nu mai gătim pentru câteva zile, ci pentru o masă și apoi în restul zilelor preferăm să comandăm rapid ceva sau să ieșim în fiecare weekend să testăm noi locații și noi mâncăruri.

Dar suntem convinși că generațiile viitoare da, nu vor mai duce clar mai departe ce povesteam mai sus, însă sunt atât de deschise încât le vor reinventa și își vor face propriile povești – cu o altfel de mâncare în familie, cu altfel de emoții și mai reale, și mai puternice.

Evoluția pieței

HORECA s-a schimbat mult în ultimii ani – pandemia a contribuit și ea destul de tare la acest lucru, iar piața a migrat tot mai mult către delivery. Dar cu toate astea, am observat că se deschid tot multe locații “new wave”, conduse de chefi tineri, trecuți prin bucătării de restaurante mari sau care au studiat pe la institutele culinare din Spania, Franța sau Italia.

În continuare, am mai observat și fix ce povesteam mai sus – acea reinventare sau readucerea în farfurii a “gustului copilăriei” oamenilor, care acum au între 25 și 40 de ani, prin folosirea de tehnici noi și a unor interpretări ingenioase a unor mâncăruri din bucătăria românească (și nu numai).

Alții scot în evidență un singur element-cheie (vezi locațiile care vând sandwich-uri cu pastrami, taco, s.a.m.d.) sau servesc o singură masă a zilei (mic-dejun sau brunch).

Ne place ce vedem și ne dorim să credem că trendul este unul ascendent și că vom continua să avem acest drive care, în timp, să transforme Bucureștiul în curând și într-o destinație culinară, chiar dacă legislația nu e neapărat în sprijinul unei astfel de dezvoltări libere, cum mai observăm în alte țări europene.

Descoperiri recente

Cum în ultimul an am fost destul de ocupați cu deserturile și în a duce mai departe povestea noastră, nu am reușit să călătorim și să explorăm așa cum ne-am fi dorit.

Însă ne-a plăcut tare ultima vizită la Mercado de San Miguel din Madrid, unde am mâncat nișe tapas extraordinare. Ne-ar plăcea mult să vedem și în România o astfel de piață, dar încă suntem departe, cel puțin legislativ vorbind.

O altă experiență tare, doar pentru Cristi, din păcate, a fost o vizită la un schit de pe Muntele Athos unde a mâncat un ghiveci mânăstiresc – atât de simplu, cu ingrediente la fel de simple.

Ce ne-a mai plăcut, din puținele plimbări prin țară:

• sarmalele de casă, gătite ca pe vremuri în vase din lut, într-un vechi cuptor cu lemne din județul Neamț în care gătea tot satul în zile de sărbătoare.

• inconfundabilele și inegalabilele turte de la istoricul Han al Ancuței, din Tupilați, Neamț.

• și în Bucuresti, vibe-ul culinar din zona centrală din ultima perioadă ne încântă papilele la fiecare plimbare pe Calea Victoriei. Însă cina care ne-a impresionat în ultimul an a fost cea de la Soro lume, unde Mihai Toader și echipa lui gătesc totul la foc deschis sau într-unul dintre cuptoarele tradiționale specifice diferitelor zone ale țării. Ca un super pont: dintre toate bunătățile gustate atunci, porcul cu varză e “the thing to die for”! 

Abia așteptăm anul viitor, ne-am propus să avem multe călătorii și new & unique experiences. #fingerscrossed.