[Noii antreprenori] Aida Economu: E mai important să ai vise decât să ai o "agendă", business-ul e un organism viu și se întâmplă, nu doar se plănuiește într-un excel

Aida Economu este actriță. Pe Instagram este o prezență atipică vremurilor pe care le trăim și ne arată cum se vede lumea prin ochii săi, fără filtre. De o vreme este și antreprenoare, cu toate că nu se gândește la ea în acest fel. Își dorea de 15 ani să deschidă un magazin vintage fiindcă o pasionează obiectele vechi, dar abia anul trecut i-a făcut loc în viața sa, printre repetiții, spectacole și filmări. Galeria este o prăvălie de haine și obiecte second hand adunate din locurile unde călătorește.

"Este în București, căci aici trăiesc. L-aș fi deschis cu mare bucurie și la Eforie, Cugir sau Mangalia dacă aș fi trăit acolo. Principala inspirație sunt câteva case în care am avut șansa să intru, apoi târgurile de vechituri, niște galerii, o serie de oameni, bazarul din Eforie (de când eram mică)".

Povestim în rândurile următoare cu Aida Economu despre Galeria. Printre altele, antreprenoriatul a învățat-o până acum că business-ul este un organism viu și că echipa este importantă.

Când te-ai gândit să te faci antreprenoare

Îți recunosc că nu m-am gândit nicio secundă că mă fac antreprenoare, nici când m-am hotărât să caut spațiul pentru prăvălie și nici acum nu mă gândesc la mine așa.

Îmi doream de ani de zile (peste 15) să deschid un magazin de vechituri, dar abia acum mi-am făcut loc în viața mea pentru asta. În paralel cu magazinul, am spectacole, repetiții, filmări și castinguri, dar cumva am reușit să le structurez pe toate coerent.

Mi-am dorit mult să am un loc al meu. Știu că Ileana (o prietenă) m-a întrebat la câteva luni după ce am deschis cum îl simt, iar eu i-am răspuns: ca un refugiu. De cine sau de ce, nu știu. Dar mă simt bine în locul ăsta al meu care este deschis și pentru ceilalți.

Povestea brandului Galeria

A apărut prăvălia, așa a apărut și ceea ce cred eu că numești tu brand. Mi-e greu să mă raportez la Galeria ca la un brand, nici nu știu dacă se califică să fie… În orice caz, Galeria este locul în sine; chiar mă gândeam că dacă ar fi fost un shop online nu cred că l-aș fi numit așa.

Am căutat mult timp un spațiu la stradă cu care să rezonez și a cărui chirie să-mi permită să vând la niște prețuri prietenoase.

Ideea de a deschide un magazin vintage în București

Este în București, căci aici trăiesc. L-aș fi deschis cu mare bucurie și la Eforie, Cugir sau Mangalia dacă aș fi trăit acolo.

Principala inspirație sunt câteva case în care am avut șansa să intru, apoi târgurile de vechituri, niște galerii, o serie de oameni, bazarul din Eforie (de când eram mică) și aș putea continua la nesfârșit, căci e mult din mine în magazinul ăsta.

Investiția. Cum ai împărțit bugetul

Eu sunt actriță și practic, am investit vreo 2 joburi mai mari (comerciale) pe care le pusesem la saltea și foarte repede, pe la mijlocul “lucrării”, m-am și împrumutat să pot definitiva, iar banii i-am împărțit până s-au terminat. Diletantă, dar și curajoasă. Sau inconștientă, cum ar spune unii.

Produsele și mărcile pe care le vinzi

Ace, Brice și Carice e cel mai pertinent răspuns.

Magazinul este populat în proporție de 70% de haine, în rest, te miri ce, ca în orice magazin vintage.

Mărcile sunt întâmplătoare, căci nu asta caut, dar mai sunt (YSL, CDG, Dries Van Noten etc).

Tot ce este în magazinul Galeria este hand picked, ceea ce îngreunează puțin procesul, dar tot efortul se reflectă în selecția de la raft. Bat toată țara după marfă și nu există călătorie în afara țării de unde să nu mă întorc cu o valiză de marfă.

Poveștile din spatele obiectelor

Poveștile nu sunt atât de multe pe cât își dorește lumea, dar sunt câteva.

De exemplu, înainte să deschid, printr-o prietenă scenografă, am ajuns în casa unei doamne arhitecte pensionare (ce casă!!!, ce doamnă!!!), care își vindea o parte din garderobă pe motiv de lipsă a viații sociale. Am mers două zile la rând la dumneaei acasă, de unde nu îmi mai venea să plec. După selecția finală, a scos niște albume și mi-a arătat fotografii cu ea îmbrăcată la diverse evenimente sau în zile absolut banale cu piesele pe care le alesesem eu. Fascinant a fost și că s-au dat absolut toate la deschidere, în prima zi.

Cum se diferențiază obiectele tale de celelalte din piața de vintage

Mă întorc la prăvălie, la spațiul în sine și atmosfera pe care o are. Cred că obiectele în contextul cu pricina capătă plus valoare.

Nu știu dacă este vorba de o diferențiere, căci atunci când zici vintage, rar găsești 2 piese la fel, ci mai degrabă la mediul ambiant pe care îl creezi în jurul lor.

Produsele cele mai căutate

A fost nebunie cu “le bleu de travail”, adică gecile albastre de muncitori. Au fost hit de când am deschis magazinul. Am avut prin iarnă și o serie de astfel de geci “destroyed”, cu patină adevărată, cu care mi-a fost frică să ies la raft (dacă zice lumea că avem doar haine rupte și pătate?!), dar care s-au dat instant.

Când am deschis, am avut câteva numere ale revistei Omagiu. Și, cu toate că nouă ni se pare că a fost alaltăieri, tinerii de azi nu le-au prins, dar s-au prins cât de cool sunt și, la fel, s-au dat ca pâinea caldă.

Celebra scrumieră cu palmele împreunate, făcută la Alba Iulia este, de asemenea, un mare succes. Ni s-a propus să deschidem o listă de așteptare pentru când mai aducem.

Feedback-urile sunt mult despre magazin, ce cool este și cât de atent este selectată marfa. Și întrebarea care ne bucură, dar ne și exasperează, căci nu răspundem la ea: “ce frumos miros hainele! cu ce le spălați?!”

Oamenii care îți cumpără obiectele

Sunt oameni nostalgici, dar împăcați cu prezentul. Ajung la noi pentru că ne-au descoperit online sau că au auzit la cineva despre noi. Din stradă se întâmplă foarte rar să intre cineva și revin pentru atmosferă și pentru că zilnic găsesc chestii noi.

Strategia de promovare. Ajutorul brandului personal în business

Singura formă concretă de promovare este pagina de Instagram pe care o are magazinul. Postăm cum ne pricepem noi. Aici am noroc de colegul meu, Șerban, care este și un fotograf foarte talentat.

Ca strategie, singura în care cred (la care pun botu’ - scuze, eu sunt o fată simplă din provincie), este aceea “din gura-n gură”.

Dacă atunci când zici brand personal te referi la faptul că mă știu cu 2-3 oameni în plus față de medie (pentru că TV/teatru/cinema și selfie-uri pe instragram), da, a ajutat mult să fac magazinul să fie vizibil mai repede decât ar fi fost în mod normal.

Altfel, la mine personal și profesional/business nu au sertare diferite. Și cu prăvălia și cu actoria, totul este personal. Foarte personal.

Cum a crescut Galeria până acum

Organic, cătinel, dar evident.
Oamenii au ajutat. Oamenii care vin și cumpără constant și care vorbesc mai departe despre noi.

Unii dintre ei se opresc câteodată doar să dea bună ziua, că eram în drumul lor, ceea ce mi se pare mare lucru în epoca în care trăim.

Perioadele vintage preferate

Anii ‘20 și anii ‘70, deși în garderoba mea este și mult ‘80.

La perioada interbelică mă fascinează fluiditatea ținutelor și tot ceea ce înseamnă craft - dacă întorci pe dos o rochie sau orice haină din perioada cu pricina, ai să vezi definiția migalei.

Anii ‘70 sunt sexy și plini de culoare, cu pattern-uri flamboaiante, cizme înalte cu toc gros, ochelari oversized, pantaloni evazați și abdomen la vedere, plus păr lung și ceva prea mult mascara pe gene. Mie îmi place când lucrurile sunt ușor greșite/exagerate. Plus că sunt anii tinereții părinților mei, și din poze eu așa îi știu tineri: 70’s. Ceea ce mă apropie emoțional cumva de estetica asta.

Evoluția culturii vintage în România

Este din ce în ce mai prezentă, mai ales online. Sunt multe magazine mișto: Minimum, Retroyard, Dotty Ballerina, Cusur Vintage, regiment.22, Retroiscooler, PinkBull (magazin fizic, vecin cu mine) etc.

Vorbeam recent cu Ana de la ItalianVintage care și-a amintit cum mergeam noi în 2009 la Ota, la târguri să vindem vintage. Avem ceva vechime.

Hainele second hand și sustenabilitatea

Despre sustenabilitate, în ceea ce privește cârpele și cumpărătorul mic burghez, nu există așa ceva. Sustenabil pentru cine? Sustenabil ar fi să nu mai cumpărăm, asta e singura variantă real sustenabilă. Avem oricum mai mult decât ne trebuie. Actul de a ne înțoli are o bază frivolă și e perfect ok să fie așa. Poate pentru unii să fie maxim sustenabil emoțional, dar nu sustenabilitatea aia la care se referă lumea ca la pogorârea sfântului duh. Pentru aia trebuie să se oprească producția, măcar vreo 10 ani de aici înainte. E singurul mod în care ar exista o amprentă.

Și acum stau și mă întreb dacă punga cu pungi e sustenabilă și cât mai sunt tolerate prezervativele printre "sustenabili" (majoritatea nu sunt biodegradabile).

Ce te-a învățat antreprenoriatul până acum

Că e mai important să ai vise decât să ai o "agendă", că business-ul e un organism viu și că se întâmplă, nu doar se plănuiește într-un excel, că e un mit că Ianuarie și Februarie sunt luni moarte, că e important să ai cu cine să faci echipă și cel mai important, că oamenii aduc oameni.

Planuri pentru brand și business

Am în plan să mai întâlnesc brandul cu niște oameni - cum a fost evenimentul de lansare al albumului Ilenei Sebe sau pop-ul pe care l-am avut alături de Minimum, Retroyard și regiment.22, să fac niște vitrine alături de prieteni artiști, așa cum am făcut cu Miruna Bălașa, tot felul, dar toate cu oameni.

În ceea ce privește business-ul, vorba vecinului meu de prăvălie, dl. Mihai Dan care vinde antichități: nu mi-e frică că nu vând, mi-e frică că nu mai am de unde să cumpăr - căci, da, se găsește marfă mișto din ce în ce mai greu.