Această pastă turcească delicioasă, cu straturi subțiri de hârtie de aluat, unt și un sirop dulce și ușor parfumat, este aproape sigur primul desert de pe itinerariul gastronomic al fiecărui turist care vizitează Turcia. O adevărată sărbătoare a aromei, baklavaua este, de asemenea, un simbol semnificativ al bogatei moșteniri culturale a Turciei. Tradiția veche de secole a patiseriei, măiestria și istoria bogată au dus la stabilirea zilei sale speciale. Să descoperim povestea din spatele baklavei tradiție marcată în fiecare an pe data de 17 noiembrie considerată totodoată și Ziua Mondială a Baklavelei.
Un desert pentru ocazii speciale
Sursele indică faptul că baklavaua provine din cultura turcă yufka, prezentă în bucătăriile palatului otoman. Menționată pentru prima dată în documentele palatului în 1473, baklavaua a fost servită pentru în timpul zilelor de sărbătoare și în zile importante care au marcat istoria Turciei. Într-adevăr, baklavaua a obținut o asemenea importanță în palat, încât, până în secolul al XVIII-lea, numai maeștri bucătari pregătiți special în prepararea baklavei au făcut acest desert.
Acești meșteri pricepuți puteau rula aluatul în foi subțiri ca petalele de trandafir - creând baklavaua cu aproape 100 de straturi. În ocazii importante, baklavaua era servită soldaților. Această ceremonie a fost cunoscută ca Procesiunea Baklavalei (Baklava Alayı), iar publicul a urmărit cu entuziasm cum militarii au primit baklavaua cu aromă de șerbet.
Simbol al patrimoniului cultural
Baklavaua este unul dintre deserturile naționale din Turcia și ilustrează în mod viu bogata moștenire culturală a țării. În timp ce călătoriți în Turcia, puteți gusta diverse soiuri regionale de baklava. Baklavaua din regiunea Mării Negre prezintă alune de pădure, în timp ce nucile sunt umplutura preferată de baklava prezentă în Anatolia Centrală. Migdalele sunt folosite în regiunea de coastă a Mării Egee, iar semințele de susan în Edirne și Tracia. În sud-estul Anatoliei, baklavaua se prepară cu fistic mărunțit fin.
În sud-estul Anatoliei, orașul Gaziantep este renumit pentru tradițiile sale culinare și se află în Rețeaua de orașe creative UNESCO. În special, pentru baklavaua remarcabilă din Gaziantep, apreciată în întreaga lume. De fapt, „Antep Baklava/Gaziantep Baklava” a primit statutul de Indicație Geografică Protejată de către UE. Venerabila tradiție baklavaua a fost transmisă din generație în generație, ucenicii învățând de la maeștri. Baklavaua de la Gaziantep, care se deosebește de alte versiuni ale desertului prin calitatea ingredientelor și a pregătirii sale, este făcută cu 40-45 de straturi de aluat subțire și îmbrăcată cu faimosul fistic din regiune. In plus, preparatul se coace in cuptoare de piatra arsă cu lemne de stejar.
Maeștrii de baklava din Gaziantep cred că desertul ar trebui să atragă cele cinci simțuri în aspectul și aroma sa. În timp ce ingredientele din baklava sunt relativ simple, producerea desertului necesită abilități imense și atenție la detalii. Potrivit maeștrilor, o baklava bună trebuie mai întâi să fie gătită corespunzător și să crească bine. Ar trebui să fie plăcut ochiului, având o culoare galben-aurie. Ar trebui să fie ușor când îl ridici la buze, să nu fie greu de prea mult sirop și să aibă o aromă de fistic proaspăt și unt limpezit.
Când mușcați o bucată de baklava, ar trebui să auziți foșnetul aluatului rulat subțire și, desigur, ar trebui să aibă un gust delicios. În Gaziantep, baklavaua este o parte integrantă a culturii, cu numeroase magazine și brutării. Desigur, în oraș există și un muzeu de baklava.
O adevărată sărbătoare a aromelor
Deși acest amestec de zahăr, nuci și alte ingrediente delicioase ne duce cu gândul la baklava, desertul capătă denumiri diferite în funcție de metodele de producție. Această gamă include havuç dilimi baklava (baklava în felii de morcov) și midye baklava (baklava în formă de midie), obținute prin micșorarea foii de aluat. Există bülbül yuvası (cuib de privighetoare), în care aluatul micșorat este modelat într-un inel, și are în compoziție un ingredient denumit sütlü (laptos) nuriye, făcut cu lapte în loc de sirop. Baklava Kuru (uscata) folosește mai puțin sirop pentru a obține un produs de patiserie mai crocant, în timp ce fıstık sarma (înveliș cu fistic) și ceviz sarma (înveliș cu nucă) prezintă o abundență de fistic și nuci zdrobite.
