[Noii anteprenori] Laura Ungureanu: Munca creativă este o muncă solicitantă, mereu îți zbârnâie capul de idei pe care nu ajungi să le notezi și nici să le materializezi, este ca un foșnet permanent

Lucrul cu mâinile și întreg procesul prin care o idee devine un obiect pot transpune adesea un artist în stare meditativă. Așa spune și Laura Ungureanu, artist ceramist, care atunci când lucrează se scutură de orice frământare și se pierde în actul creativ. Laura a fost atrasă de ceramică, însă n-a crezut că va putea să o modeleze vreodată. Curiozitatea n-a dispărut și a căutat căi care să o apropie de creația obiectelor din acest material. După câteva încercări de modelare în lut, a decis să facă un master de design ceramic la Facultatea de Arte și Design din Timișoara.

Acum are un brand, Ceramiceanu, pentru care produce bijuterii și accesorii din ceramică, iar zilele acestea are o colecție inedită de broșe inspirate din operele lui Constantin Brâncuși.

"În toate lucrările pe care le creez, investesc multă emoție și atenție la detalii, lucru care se vede la final. Obiectele au o poveste, le simt vii și efectiv iubesc schimbul de energie pe care simt că îl fac cu oamenii".

Laura Ungureanu povestește în continuare despre lucrul în ceramică și despre ce a învățat de când a intrat în lumea antreprenoriatului creativ, odată cu crearea brandului Ceramiceanu.

Drumul către manufactura în ceramică

Mă numesc Laura Ungureanu, sunt artist ceramist și lucrez sub numele de Ceramiceanu. M-am născut într-un orășel micuț din județul Mehedinți numit Vânju-Mare. Am terminat facultatea de Asistență Socială din Reșița, iar mai târziu am urmat masterul în Design Ceramic din cadrul Facultății de Arte și Design din Timișoara.

Nu cred că am avut vreodată în minte o meserie pe care să doresc să o fac când voi fi mare. Am fost un copil destul de boem și visător. Pentru mine lucrurile au avut un parcurs destul de natural, cred că flexibilitatea m-a ajutat să îmi tot schimb ideile și parcursul în diferite momente ale vieții până când am ajuns la ceramică și am rămas acolo.

De unde a venit pasiunea pentru meșteșug și creație

De mică am fost atrasă și distrasă de orice însemna activitate creativă. Am desenat, am pictat, am brodat (articole personale de îmbrăcăminte) și, într-un final, am început să modelez. Și m-am oprit aici și de aproximativ 10 ani tot asta fac sau, mai bine spus, îmbin modelajul cu pictura pe ceramică.

Primele obiecte făcute de tine

Primele mele lucrări ceramice erau foarte organice, încercam să impresionez prin formă, să dovedesc că pot face lucrări grele, mărețe. Așa credeam eu la momentul respectiv că mă pot face observată. Acum sunt în alt moment al vieții – acela în care încerc să simplific forma, să o curăț, probabil e o nevoie a mea de a curăța ceva interior, nevoie ce se reflectă în creația artistică.

De ce îți place să lucrezi cu acest material

Inițial am fost atrasă doar să privesc creația ceramică, am admirat lucrările diverșilor artiști ceramiști, iar căutarea a devenit din ce în avidă, obsedantă chiar. La momentul acela nu credeam că eu voi fi capabilă să fac asta, era ca ceva foarte îndepărtat ce vezi doar la televizor. Cum curiozitatea nu a dispărut, am căutat diferite căi de a începe să fac ceva în direcția asta. Inițial am cumpărat ghivece de prin piețele de vechituri și am început să le pictez cu vopsea pe baza de ulei, apoi am modelat lut cu uscare la aer și ușor, ușor am îndrăznit să mă interesez de cursuri și posibilitatea de a mă înscrie la facultate pentru a studia așa cum se cuvine. Zis și făcut!

Lucrul cu ceramica pentru mine este ca un abandon de la orice frământare, mă resetez și mă pierd în actul creativ care este de multe ori terapeutic.

Între procesul creativ și rutinele antrepenoriatului

“Nu știu alții cum sunt, dar eu” am mereu sentimentul că nu reușesc să le îmbin prea bine. Niciodată nu m-am uitat la insights-urile de pe social media ca să îmi dau seama dacă postările mele de la ora X prind mai bine decât cele de la ora Y. La mine totul se desfășoară pe măsură ce lucrez. Uneori mă entuziasmez așa de tare de o colecție încât fac postare după postare și după urmează o pauză totală. Urmăritorii mei cred că deja au început să mă intuiască destul de bine și felul de a funcționa în social media. Dar, da, este dificil că fiind one woman show să jonglezi cu toate. Dar nu vreau să mă plâng, pentru că se pare că funcționează și tactica asta mea haotică și ajunge la public.

Învățăturile anilor de antreprenoriat creativ

Am învățat că și atunci când n-ai chef, trebuie să faci să ai chef. Atunci când trăiești doar din asta, încerci să îți găsești resursele interioare și să te scuturi de stările de „azi nu am chef”.

Am învățat că totul depinde de mine, că puterea o găsesc doar în mine și când simt că nu mai pot. Uneori e liniștitor gândul asta, alteori înfricoșător. Și, da – nu sunt puține zilele când simt că gata, clachez. Muncă creativă este o muncă solicitantă, mereu îți zbârnâie capul de idei pe care nu ajungi să le notezi și nici să le materializezi, este ca un foșnet permanent. Când reușești să pui în practică – o mică parte din ce te bântuie, când lucrurile devin palpabile, atunci simți că se așează totul și zgomotul din cap se diminuează ușor, ușor și începi să ai satisfacție. După care iar începi să zbârnâi. Și tot așa!

Procesul creativ. Cum ajunge o idee un obiect

Sunt dăți când plec de la o idee și sfârșesc ca pe parcursul lucrului să ajung să finalizez altceva. Desigur, mai bun decât cel din ideea inițială. Nu obișnuiesc să îmi fac schițe decât foarte rar. Lucrez mult cu porțelanul, este un material ce are o delicatețe ce te împinge să creezi cu multă atenție și migală. Lucrarea trece prin trei arderi până să fie gata: prima etapă este de biscuitare – adică de pregătire a suprafeței de decorare, ca o pânză ce urmează să fie pictată. A două etapă presupune decorarea/pictură sau glazurarea în cazul în care obiectul imaginat îl dorești simplu. A treia etapă, după ce obiectul a trecut deja prin cele două arderi, este de aplicare a micilor detalii cu aur special pentru ceramică. Această este ultima ardere. Tot procesul – în cazul meu – durează minim trei săptămâni.

Unde găsești inspirația

Mă inspiră texturile: textura unui perete cojit, textura și forma unei pietre, suprafața ei, stilul japonez wabi-sabi în ceramică și în designul interior, expresiile oamenilor, o vorbă care mă atinge sau care mă pune pe gânduri – toate acestea îmi pun imaginația în mișcare. Sunt o persoană atentă la detalii atunci când merg undeva – fie că le văd în natură, în arhitectură sau în amintirile din copilărie de care sunt des influențată în lucrările mele.

Rutina de lucru

De aproximativ un an lucrez în atelierul propriu situat în Timișoara. Când ajung acolo de fiecare dată zâmbesc când deschid ușa, indiferent de starea din momentul respectiv. Pentru mine este locul unde mă simt în siguranță. Îmi pun muzică, îmi fac cafea, uneori când am chef dansez, dau o tură prin atelier, mai mișc câte un obiect ce mi se pare că nu stă frumos și abia apoi încep să îmi pregătesc materialele pentru ce îmi propun să fac în ziua respectivă. E bine acolo!

Tot acolo este și spațiul expozițional al lucrărilor mele. Nu am un program fix, dar am observat că îmi pică mai bine să fiu acolo de la prânz până seara târziu, sau noaptea târziu. Uneori mă prinde și 3, 4 dimineață în atelier.

Produsele pe care le creezi în prezent

Cele mai mult creez accesorii din porțelan: cercei și broșe. Sau, cel puțin, pentru asta sunt cel mai cunoscută. Lucrez cu porțelan, dar atunci când o lucrare cere alt material – atunci aleg lut cu un conținut ridicat de piatră (ca să pot arde la temperatură mare) – așa cum este colecția inspirată după operele lui Brâncuși, colecție ce deține licență din partea titularului de drepturi pentru imaginile operelor sculptorului Constantin Brâncuși – lucru de mare importanță pentru mine.

Super puterea obiectelor tale

În toate lucrările pe care le creez, investesc multă emoție și atenție la detalii, lucru care se vede la final. Obiectele au o poveste, le simt vii și efectiv iubesc schimbul de energie pe care simt că îl fac cu oamenii.

Cine sunt clienții tăi

Mă bucur că ați adresat întrebarea asta pentru că mă gândesc des la asta și mă simt favorizată pentru că prin munca pe care o depun reușesc să atrag oameni care rezonează cu mine și atunci e liniștitor când te înconjori de oameni ce își poartă emoțiile la fel ca ține. Aceștia sunt oamenii ce vin spre mine, oamenii deschiși, îndrăzneți, ce au propriile lor căutări. Ajung cel mai adesea la mine prin social media și recomandări. Cred că revin prin simplu motiv că se simt bine purtându-le. De asemenea mai cred că reușesc să creez o artă frumoasă, sensibilă, calitativă la un preț pe care cam oricine și-l permite. Intenționat fac asta – pentru că îmi doresc ca toți oamenii să aibă acces la obiecte de bun gust la prețuri de bun simt.

Produsele cele mai căutate

Am observat ca exist o preferință mai mare spre broșe. Nu mai spun de colecția Brancusi cât e de dorită. Asta mi-a confirmat încă o dată că, da, brosele sunt în top 1 al preferințelor lor.

Artiști ceramiști pe care îi admiri

Da, sunt chiar mulți artiști la care mă uit ca la niște Dumnezei! Mi se pare incredibilă munca cu ceramica, este ca o călătorie fără sfârșit și fără cunoaștere deplină. Tehnicile japoneze sunt cele care mă atrag cel mai mult, dar îi admir lucrările și lui Jan Ernst – sunt fascinată de cum îmbină organicul cu detaliul perfect și sigur al formei, îmi place finețea și texturile pe care reușește Elly Glossop să le obțină și John Souter cu texturile aproape ireale și jocul de materiale diferite. Și mulți, mulți alții. :)

Brandul Ceramiceanu în social media

Cred că oamenii mă asociază oarecum cu diversitatea, cu expresia, cu umorul. Oamenii din jurul meu, așa cum am spus, sunt oameni deschiși, inteligenți, ce caută să rezoneze cu ceea ce poartă.