Pasionat de publicitate și comunicare, Alexandru Ciucă a terminat facultatea într-o perioadă în care salariile din agenții erau mici și mediul marcat de efectele crizei economice. A fondat atunci Superior Media ca soluție temporară, dar s-a dovedit că antreprenoriatul i se potrivește.
Azi, după 14 ani de activitate, are proiecte importante în palmares, precum comunicarea pentru Festivalul Internaţional de Teatru Sibiu şi Festivalul Internaţional George Enescu. Spune că 2023 a fost cel mai încărcat din istoria agenției, deși știe că lucrurile nu au stat la fel pentru toată lumea.
Alexandru observă că, în ultimii ani, brandurile au fost în căutare de scurtături, în loc să investească în acele idei creative care le-ar ajuta să iasă în evidență. Și-ar dori ca în 2024 să depășim stadiul de snackable content și focus pe reach și să vedem mai multe proiecte gândite pe termen lung.
Drumul spre marketing
Cred că am trecut prin toate etapele clasice pentru un băiat care a crescut în România anilor ’90: am vrut să fiu şofer de TIR, medic, taximetrist. Apoi am intrat la un liceu cu profil uman şi am luat în calcul jurnalismul. Până în clasa a 12-a nu ştiam exact ce voi face, dar mi se părea cool să nu ai un program 9 to 5, să treci pe acasă oricând aveai nevoie, să fii permanent în mişcare. Într-un fel mi-a ieşit cu antreprenoriatul, chiar dacă nu ştiam exact ce-mi doresc pe vremea aia.
La marketing am ajuns întâmplător. Am participat la Zilele Porţilor Deschise la Facultatea de Litere de la UniBuc, acolo am întâlnit o cunoştinţă care mi-a recomandat să nu dau admitere la Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, să merg mai degrabă la secţia de Comunicare şi Relaţii Publice.
Mă gândeam la un post în diplomaţie iniţial, dar îmi plăceau reclamele, urmăream cu sfinţenie Marcă Înregistrată (şi, mai apoi, ApropoTV), aşa că am mers la Comunicare.
Acolo am găsit câţiva profesori care mi-au dat nişte direcţii. Aşa am ajuns să formez o echipă şi să o înscriu la Olimpiadele Comunicării, un eveniment care a format câteva generaţii foarte bune de tineri. Tot în perioada respectivă, în anul I de facultate, am intrat la Şcoala ADC*RO. Era prima ediţie şi se puseseră la masă toţi Directorii de Creaţie din agenţiile de publicitate care contau. I-am avut profesori pe Bogdan Naumovici, Şerban Alexandrescu, Adrian Boţan, Dorian Pascuci, Octav Gheorge, Ema Prisca, Sorin Trâncă, Andrei Cohn, Vali Suciu, Costin Popescu (Pilă), Liviu David. Toţi greucenii industriei de la vremea aia. Am învăţat enorm de la fiecare dintre ei, dar cel mai mult de la Sorin Trâncă şi Andrei Cohn, care mi-au fost tutori într-un soi de şedinţe de feedback săptămânale. A fost o bătaie incredibilă la acea primă ediţie, 1000 de înscrişi din care s-au selectat doar 60 de participanţi. Erau acolo oameni care deja lucrau în publicitate şi care voiau să treacă la nivelul următor, dar şi aspiranţi, iar eu eram cel mai tânăr din grupul ăla.
Am ajuns în finale la Olimpiadele Comunicării, am primit şi vreo două oferte de job, dar le-am refuzat cu speranţa că va veni vreo ofertă mai interesantă după Şcoala ADC*RO. Dar era 2008 şi agenţiile se pregăteau mai degrabă să concedieze oameni, nu să angajeze. Aşa că am intrat într-o asociaţie studenţească de la ASE (se numea DaAfaceri, între timp a dispărut). Am fost un an în asociaţie, apoi am avut un site de concerte. A mai trecut aşa un an, cu 3-4 concerte pe seară, într-o echipă formată din 10 tineri pasionaţi. Nu făceam niciun ban din asta, dar aveam intrare gratuită la concerte şi primeam atenţie de la formaţii şi organizatorii de evenimente.
Până la urmă s-a terminat facultatea şi am fost nevoiţi să oprim proiectul. N-am vrut să mă angajez într-o agenţie pe un salariu minuscul (încă erau ani tulburi în 2010), aşa că am pornit Superior Media cu gândul că va fi o etapă provizorie din viaţa mea. Au trecut 14 ani de atunci :)
Specializarea
La început făceam web development, era o echipă deja testată pe câteva proiecte de web, aşa că ştiam că lucrurile vor funcţiona. Însă în facultate învăţasem PR, aşa că îmi doream să îmbin comunicarea cu digitalul. La vremea respectivă nu existau specialişti în social media (nu prea exista noţiunea de social media, de fapt), oamenii de PR erau total atehnici, oamenii de digital nu înţelegeau noţiuni de comunicare.
Aşa că am făcut multă muncă de pionierat în domeniu, chiar dacă era la un nivel destul de mic pentru că nu aveam nici know-how-ul, nici contactele potrivite să facem business la nivel mare.
Am lucrat cu o mulţime de antreprenori, dar am avut şi proiecte extrem de vizibile, cu branduri cunoscute. Noi am lansat Federaţia Română de Tenis în mediul online, am creat conturile de Facebook, Twitter, Youtube, ceea ce în 2012 era breaking news. Tot noi am coordonat prima lansare online a unui album muzical cu plată prin SMS. E vorba de trupa Vama, pentru care am făcut ceva ce se cheamă peer poisoning astfel încât să creştem numărul de achiziţii în primele 24 de ore, înainte să se răspândească pe net.
Ultimul an
A fost un an extrem de încărcat, cel mai încărcat din istoria agenţiei. Am comunicat pentru două dintre cele mai mari evenimente culturale din România: Festivalul Internaţional de Teatru Sibiu şi Festivalul Internaţional George Enescu, pe lângă clienţii din România sau din afară cu care colaborăm de mulţi ani (Premium Lubricants, Romanian Business Leaders, Macromex etc.) şi alte proiecte punctuale.
A fost o mare provocare să gestionăm în paralel comunicarea pentru cele două festivaluri, împreună cu echipe mai mari pe care le-am format în jurul fiecărui proiect. Ştiam deja cum e să comunici pentru FITS din 2022, iar succesul de acolo ne-a adus şi propunerea de a lucra pentru Festivalul Enescu.
Aşa că vreme de 3-4 luni am coordonat comunicarea de la Enescu în timp ce făceam drumuri constante şi la Sibiu. A fost o perioadă foarte intensă, care a culminat cu cele 30 de zile consecutive ale Festivalului Enescu.
Nu doar că am reuşit să gestionăm cu bine ambele proiecte, dar am obţinut rezultate notabile în ambele cazuri. Cifrele FITS din social media le-au depăşit pe cele ale unor festivaluri de teatru mult mai mari din Europa, precum Avignon sau Edinburgh şi au ajuns aproape de nivelul festivalurilor comerciale precum Electric Castle sau UNTOLD. Ceea ce este excelent pentru un eveniment cultural.
Pentru Festivalul Enescu comunicarea digitală a fost cea care a adus cele mai bune rezultate şi a fost premiată, în contextul în care nu a existat buget de ads pentru eveniment.
Dar dacă pentru noi a fost un an plin, nu la fel au stat lucrurile pentru toată lumea. Am auzit multe poveşti despre scăderi, într-o piaţă tot mai complicată. Forţa de muncă calificată e tot mai greu de găsit, iar cei mai mulţi tineri preferă să lucreze în regim freelance. De altfel, şi noi am format echipe mixte pentru cele două evenimente mari pentru care am lucrat.
Marketing post-pandemic
Cred că în ultimii ani am ajuns într-o etapă tranzacţională a marketingului, în care nu se pune mare preţ pe idee, ci mai mult pe canalele alese. „Unde şi cât de ieftin reuşim să ducem mesajul nostru” pare să fie obiectivul principal, iar dacă totul iese bine poate reuşim să câştigăm şi premii cu asta.
Brandurile încearcă să acceseze reţete şi scurtături, fără să înţeleagă că nu există niciun secret, doar constanţa şi ideile mişto te fac să ieşi din turmă.
Clienţii cred că au obosit să vadă comunicare de tip „recomandare” din partea influencerilor pe care îi urmăresc. De câţiva ani se bate monedă pe abordarea asta, timp în care n-a mai ieşit nicio campanie cu adevărat memorabilă din publicitatea românească. Nici pe digital, nici pe TV, absolut nimic.
Tendințe, cu bune și rele
Tot mai multe branduri aleg să dea mare parte din buget către influenceri cărora le cer să scrie şi să filmeze singuri nişte spoturi. Uneori ies nişte execuţii interesante, dar de multe ori avem parte de rezultate stângace. Oamenii ăştia nu sunt actori şi, chiar dacă ştiu foarte bine să filmeze şi să monteze, nu sunt producători video şi nu pot înlocui o întreagă echipă cu 10-15 ani de experienţă în spate. În plus, cred că ar trebui ca în 2024 să începem să mai renunţăm la snackable content şi să gândim pe termen ceva mai lung. Adică să nu mai consumăm bugete doar pentru un reach de moment pentru că internetul nu începe şi nici nu se termină pe Instagram şi TikTok. Mi-ar plăcea ca brandurile să înceapă să folosească un mix de Instagrammeri, Youtuberi şi bloggeri în 2024, astfel încât să avem parte de conţinut foto, video şi text, nu doar story-uri la suprapreţ în care nu facem decât să anunţăm promoţii. Asta pe lângă ideile creative care trebuie să se întoarcă în marketingul românesc.
Social media: job vs. personal
Folosesc destul de mult social media, dar nu (mai) fac abuz. Cred că m-am plictisit de aceleaşi glume, meme-uri, de aceleaşi provocări şi peisaje. Prefer să citesc sau să văd un film dacă am mai mult timp în loc să scrollez la infinit pe Instagram sau Facebook.
Anul trecut am avut perioade în care am fost 80% din timp conectat doar pe conturile clienţilor, în special în perioadele de festival. Aşa că uitam să mă conectez pe conturile personale şi să văd ce mai e pe acolo. Deci delimitarea se face natural, în funcţie de volumul de lucru.
Cu siguranţă Instagram a fost pe val în 2023, datorită Reel-urilor, care au avut un reach excelent. Aşa am ajuns la rezultate remarcabile pentru FITS şi Festivalul Enescu.
Aici a contat şi experienţa coordonatoarei de social media, Antonia Negrău, care a ştiut ce imagini să ceară de la echipele de social media de pe fiecare proiect şi mai apoi le-a montat astfel încât să atragă publicul larg.
Brieful pe care l-am dat a fost să facem cât mai accesibile aceste evenimente, să arătăm oamenilor de acasă ce se întâmplă în săli sau la spectacolele de stradă.
LinkedIn a avut un boom anul trecut, cu o emulaţie fantastică în jurul reţelei în rândul utilizatorilor din România.
La polul opus s-a aflat Facebook, care e într-un declin de câţiva ani. Nu doar că reachul organic a dispărut pentru pagini, dar şi adurile sunt tot mai scumpe.
În pas cu schimbările
Urmăresc săptămânal toate ştirile din digital şi testez toate platformele care apar. E super important să fiu la curent cu noutăţile, chiar dacă simt că nu mai înţeleg chiar toate trendurile din rândul adolescenţilor.
Piața de marketing locală
Cred că ne lipsesc ideile creative cu adevărat spectaculoase. Suntem din nou într-o etapă de traducere şi adaptare pentru brandurile internaţionale, în timp ce brandurile româneşti nu mai fac campanii de comunicare. E o înşiruire de execuţii, care iau în calcul anotimpul sau diferite momente importante, de multe ori fără un fir roşu care să le unească.
România vs. lume
M-am gândit de câteva ori să plec din ţară, dar niciodată n-am trecut de stadiul de idee. Cred că România mai are şanse să se schimbe în bine şi văd schimbările faţă de anii copilăriei. Avansăm mult mai greu decât ar trebui, dar direcţia e bună.
Cred că mă ţin conexiunile cu oamenii din jur, oraşul, cultura. Avem şi clienţi din afara ţării, aşa că am putea să lucrăm cu uşurinţă de oriunde din lume, dar mi-am construit o bulă în care se întâmplă multe lucruri bune.
Tool-uri din kitul zilnic
Mă joc destul de mult cu ChatGPT şi Midjourney în ultima vreme pentru că vreau să înţeleg cum putem folosi AI-ul pentru munca de zi cu zi. Sunt deja unele lucruri repetitive în care mă ajut de inteligenţa artificială, dar nu pot să spun că mă ajută în activitatea de zi cu zi.
Ar mai fi Artifact, aplicaţia care urmează să se închidă foarte curând pentru că nu a atins o masă critică de utilizatori.