[Marketer profile] Raluca Apostol: Piața de marketing din România e ca orice adolescent – face chestii interesante, dar o și dă în bară din lipsă de experiență și planificare pe termen lung

Piața de marketing locală e ca un adolescent care face lucruri cool, uneori (prea) rapid, dar o și dă în bară din lipsă de experiență și planificare, observă Raluca Apostol, Founder & Campaign Director eMarketing Stars. Planificarea e importantă, chiar dacă mai trebuie ajustată traiectoria pe parcurs. Raluca a studiat marketing și, deși credea că nu va lucra în agenție și nicidecum în organizarea de evenimente, experiența a condus-o fix în această direcție. S-a specializat în zona B2B și spune că îi place să pună la bătaie creativitatea pentru a rezolva probleme și a crea experiențe valoroase pentru mii de oameni.

Ultimul an a fost mai dificil decât alții pentru că piața se reașază după o perioadă de instabilitate. Raluca spune că are noroc să lucreze cu profesioniști buni, că nu se plictisește și că, în ciuda unor neajunsuri, România oferă oportunități și recompense.

Drumul spre marketing

Închipuie-ți cum ar fi mers o discuție în anii 90 – și tu ce vrei să te faci când o să fii mare? Mami, eu vreau să fiu marketer.

Sincer, n-aveam idee ce vreau să mă fac. Îmi ziceau ai mei că vreau să fiu doctor, avocat, chestii din astea din care să faci bani, dar parcă nu eram convinsă. Apoi, prin liceu, când am început să-mi dau seama ce-mi place și ce nu, am realizat că trebuie să fug de chestii repetitive. Că mă plictisesc repede și trebuie să fie ceva dinamic, să mă țină „în priză”.

Așa că, logic, am dat la contabilitate. Ai mei erau contabili și am zis să pun și asta pe lista. Dar, din fericire pentru mine, a fost ultima opțiune de pe listă, prima a fost marketing. Mi se părea mie că o să se tot schimbe munca din domeniu și n-o să mă plictisesc. Și uite, 12 ani mai târziu, încă nu mă plictisesc.

Specializarea

Continuând povestea cu alegerile mele, când eram în facultate am zis că n-o să lucrez niciodată în agenție sau în evenimente. Auzisem de la colegi că în agenții e „mâncătorie”, oamenii se „sapă” unii pe alții și nu voiam mediul ăla. Iar în evenimente îmi părea că apar lucruri neprevăzute și eu sunt control freak, mă face cu capul, să mă feresc.

Cut 15 ani mai târziu și conduc o agenție de marketing/evenimente. Ce-a contat super mult a fost un internship pe care l-am făcut la terminarea facultății pentru o companie de evenimente. Am zis că o să dea bine pe CV să zic că am făcut internship pentru concertul Bon Jovi și hai că n-o fi așa rău. Și am IUBIT TOTUL. Alergătura, găsirea de soluții pentru chestiile neprevăzute, rezolvarea lor, oamenii care lucrau cot la cot cu tine să iasă totul bine și să nu se vadă „în față” problemele „din spate”. Și să vezi cum din nimic reiese o experiență pentru mii de oameni.

Apoi, am făcut trecerea spre zona de B2B, unde sunt lucrurile mai așezate decât în B2C, și mi-am dat seama că abilitățile mele de organizare se nimeresc la fix cu zona. Mai pui puțină creativitate în a gândi concepte noi de evenimente și e potrivirea perfectă. Plus că n-ai cum să te plictisești în evenimente, mereu apare ceva nou de dezvoltat.

Ultimul an

De când am pornit agenția, am avut un moment în care m-am gândit că poate nu mai merită și trebuie să fac altceva și a fost în ultimul an. A fost greu, parțial că piața pare că se reașază, parțial că n-am planificat pe cât de mult aș fi putut ca să fim poziționați bine pentru asta. Zic asta din perspectiva de a atrage noi clienți. La nivel de echipă și parteneri, am noroc să lucrez cu niște oameni foarte cool, profesioniști buni și persoane de care-mi place așa mult că au devenit prieteni.

Altfel, aș zice că piața muncii e relativ la fel pentru noi. Ne menținem echipa destul de mică și rămânem flexibili prin faptul că lucrăm cu colaboratori pe diferite zone. Dacă ar fi vreo diferență, aș zice că-s mai mulți freelanceri acum, dar asta înseamnă că trebuie mai multă atenție la zona de expertiză de flow-uri – nu toți sunt profesioniști în comunicare, project management, etc.

Marketingul post-pandemic

Nu-mi dau seama dacă schimbările au legătura cu post-pandemic, cu instabilitatea sau pur și simplu cu evoluția tehnologiei. Dar ca s-o iau pe bucăți: pandemia. Ce a adus în lume a fost digitalizare sporită și asta se vede în servicii – vreau să pot să fac totul de pe canapea.

Mă cheamă la bancă să accesez un serviciu? De ce nu putem face online? E un eveniment fizic? Păi și nu-l transmiteți și online? Iar asta a avut impact major și pe muncă, majoritatea se așteaptă măcar să aibă opțiune de hybrid dacă nu chiar full remote.

Aș zice că brandurile care nu s-au adaptat or să aibă dificultăți în a atrage clienți (și angajați) noi, mai ales dintre cei tineri. Așteptarea este de rapid, digital, ușor.

Instabilitatea a dus, din ce vedem noi, mai multă grijă la buget. Iar asta e valabil și pe zona de B2C și pe cea de B2B. Clienții aș zice că au așteptări de flexibilitate când vine vorba de plată, de sistem de rate, de discounturi, iar brandurile trebuie să se pregătească pentru genul ăsta de discuții cu potențialii clienți.

Tendințe, cu bune și rele

Mi-e greu să zic ce e trend și ce e strategie/abordare nouă. Îmi pare așa că trend are o conotație aproape negativă, că am ajuns să ne uităm ce mai zice lumea că e la modă și o să dispară în curând. Sau poate-s doar eu :).

Uite, o să iau folosirea AI. Când au apărut primele postări făcute de ChatGPT am zis „kill it with fire”. Erau seci, aveau cuvinte bombastice care nu ziceau nimic, multe adjective, nu-mi plăcea nimic. Am zis atunci da, n-o să folosesc niciodată ChatGPT.

Apoi, s-a dezvoltat zona de prompt engineering și ne-am dat seama că trebuie să fii atent la calitatea cerinței pentru a obține calitatea rezultatelor (ce surpriză, nu?). Așa că am început să-i dau mai multe informații și să folosesc ce-mi dă. Nu-mi plăcea, acuma suntem prieteni (mai am până să fiu fan).

În schimb, mi se pare că mai avem de lucru la chat bots, asta aș vrea să dispară în 2024. Chat botul care-ți răspunde la altă întrebare decât cea pe care ai pus-o, fără un model ușor de a intra în contact cu o persoană.

Social media: job vs. personal

Dacă iau în calcul și Whatsapp ca platformă de social media, nu cred că am ore (trează) din zi în care să nu folosesc social media. Mi-e clar că și trebuie (ca să fiu la curent cu știri, cu actualizări de pe platforme, noi sisteme care apar/care pot fi folosite, actualizări de la clienți) – iar aici mă uit pe Facebook și LinkedIn, dar și că vreau (ca să văd ce filmulețe cu animale și ce meme au mai apărut) – pe Instagram. Cum nu prea consum video, intru foarte rar pe Youtube și nu am cont de TikTok (știu, șoc și groază, ce marketer sunt eu).

Ce platforme au performanță? Aș întreba în raport cu ce? Că zicem că LinkedIn funcționează pentru business, dar nu cred că toate departamentele stau pe LinkedIn. În general, cine nu lucrează în sales/marketing sau senior level, intră pe LinkedIn când vrea să schimbe jobul. În afara acestei perioade, nu prea-și țin profilul actualizat, nu prea verifică feed-ul, nu au un motiv (sau nu-l văd încă) de a-și construi brandul personal. Asta se schimbă când ajung în roluri de conducere. Altfel, X pare în continuare semi mort pe piața din România (aș vrea să văd cifre care să mă contrazică), Insta și TikTok rămân principale pe zona de tineri, Facebook încă face treabă bună cu grupurile. Deci depinde ce obiective ai ca să poți analiza performanța.

În ce privește timpul personal de cel profesional, încerc să fac un split de timp și să mențin doar comunicare personală după ora 18. Nu-mi iese tot timpul, dar pe seară e despre mine și prieteni. Și animale drăguțe.

La curent cu schimbările

Cine nu e la curent cu tooluri, platforme și trenduri n-o să mai aibă job în câțiva ani. Ziceam că am ales marketing că e dinamic, deși, realist, nu mai există job în care să faci aceeași chestie 40 de ani. Dar mai ales în marketing.

Mă mențin la curent urmărind oamenii care-mi plac din industrie – ocazional mai urmăresc hashtaguri pe LinkedIn, vad o postare care-mi place, dau follow/mă abonez la newsletter dacă fac unul. Local, internațional, nu contează, mă uit la calitatea conținutului. Apoi, merg la evenimente de marketing. Eu-s fan al zonei de marketing din UK (mi se pare că promovează oamenii aia orice și o fac bine) și merg măcar o dată pe an să ascult sesiuni de acolo. Plus, am niște branduri mai inovative pe care le urmăresc + știri din industrie.

Piața locală

Piața de marketing din România e ca orice adolescent – face chestii interesante, dar o și dă în bară din lipsă de experiență și planificare pe termen lung. Și ca un adolescent, îmi place cum se prezintă, dar uneori mă face să vreau să-mi iau câmpii.

Ce facem bine este că ne mișcăm rapid când apare un trend/tehnologie nouă. Ne uităm la ce se întâmplă „afară” destul de des, că noi nu inventăm nimic aici, deci suntem destul de la curent cu ce apare.

Apoi, ce e și bine și e și rău e că suntem agili. E clar de ce e bine, dar de ce e rău? Că suntem așa agili din lipsă de planificare. Chiar mă gândeam, când aparea o problemă cu un print în seara de dinainte de eveniment, știam unde să mă duc în București să rezolv. În Londra...nu cred că aș fi avut unde.

Iar din această lipsă de planificare pleacă mai multe probleme, că ratăm oportunități, lucrăm haotic și ajungem să facem chestii de pe azi pe azi. Apoi ne întrebăm cum ajungem în burnout.

Asta e unul din motivele pentru care noi ne uităm mai mult spre piața internațională – cu experiența a venit și o înțelegere mai bună a ce se poate face și ce nu, o claritate mai mare pe obiective și o mai mare încredere că oamenii de marketing știu să facă marketing versus atitudinea de „patron” care știe tot ce îi trebuie business-ului.

România vs. lume

Am fost plecată timp de 16 luni în Marea Britanie și știu exact numărul de luni fără să-l calculez că de-abia așteptam să ajung acasă. Cum ziceam, eram fascinată de cum fac ei marketing și voiam să lucrez și eu în mediul ăla, dar am plecat cu ideea că o să mă întorc să fac la noi. Și am ajuns să fac și la noi și la ei, deci de ce aș mai pleca?

Nici n-am făcut vreun mega efort să mă adaptez, dacă aș pleca acum ar fi diferit, dar nu aș emigra. În România am rețeaua cea mai mare de business, mi-e ușor să fac lucruri să se întâmple, să deschid uși, să dau de oameni profesioniști prin recomandări. În plus, mă țin prietenii și comunitatea personală pe care o am aici.

Iar dacă ar fi să dezvolt chestii, tot aici le-aș dezvolta, că sunt atâtea de făcut. Pe „afară” e cam totul făcut, la noi identifici ușor 3 zone în care se poate mai bine și te apuci să faci treabă bună. Încă nu cred că suntem chiar acolo cu salariile și bugetele, dar nici nu cred că mai suntem țară de lumea a3a. Ne dezvoltăm frumos profesional și cine e profesionist bun vede rezultate și recompense.

Tool-uri din kitul zilnic

1. Orice în cloud – lucrez de pe laptop, de pe telefon, de acasă, din cafenea și vreau să accesez de oriunde documentele pe care lucrez.

2. Calendarul – îmi pun și taskuri, că mă ajută să-mi blochez timp pentru ele. S-a dus vremea când aveam to-do pe caiet, acuma e în caledar.

3. Pune-te în papucii audienței – inclusiv când vorbesc cu administratorul blocului mă ajută să mă gândesc ce contează pentru acea persoană și cum să pun problema astfel încât să am rezultatul dorit