Primele incercari de creatie au fost cand era in anul intai de facultate. A facut atunci bijuterii din sarma si cupru pe care le vindea la targuri de profil. De acolo pana la manufactura de genti din piele naturala, Theona Munteanu a trecut prin diverse etape de studiu si munca. Inainte de pandemie, parea ca se indeparteaza de drumul pe care si-l construise in domeniul designului pentru ca se angajase la Iași intr-o corporatie. Insa, in munca ei nu reusea sa bifeze casuta „pasiune”.
O criza emotionala majora a ancorat-o pe un alt drum, parcurs la Londra. S-a intors in tara cu idei noi, iar restul este istorie fiindca, in plina pandemie, a aparut Teluric, brandul sau de genti.
Theona spune ca l-a gandit axat pe trei valori: practicalitate, sustenabilitate si unicitate.
"Se petrece un lucru, care, daca nu mi s-ar fi intamplat deja de mai multe ori, nu l-as crede daca l-as citi. Super puterea gentilor mele este ca isi gasesc/asteapta stapana ideala. Am avut comenzi speciale care au fost anulate sau o ultima geanta dintr-o colectie veche, care nu isi mai gasea locul", spune Theona.
Povestim cu Theona Munteanu despre Teluric si despre gentile care se trasnforma in borsete sau rucsacuri. Bune pentru orice ocazie si pentru rolurile astea multiple pe care le joaca femeia urbana a vremurilor noastre.
Drumul catre design
Am urmat Universitatea de Arte “George Enescu” - specializarea Design Textil. Nu mi-a fost un parcurs usor, avand in vedere ca veneam de la un liceu teoretic, nu am facut pregatire pentru examenul de admitere si desi mi se spunea ca veneam cu talent, aveam un anume handicap fata de colegele mele care veneau de la liceul de arta si care aveau ani intregi de exercitiu in spate.
In primul an de facultate ajungeam in fiecare zi acasa, plangand, aveam senzatia ca am facut o greseala cumplita si ca nu voi putea recupera niciodata diferenta tehnica la desen dintre mine si alte colege. Pentru ca la acea vreme, aveam senzatia ca e absolut esențial sa stapanesti desenul dpdv tehnic ca sa poti ajunge designer. Si da, e important sa ai instrumente prin care sa transpui imaginea din cap intr-un mediu vizual care sa permita si altora sa inteleaga ce vrei sa obtii, dar in era digitala nu e capat de lume sa nu iti iasa perspectiva 100% corect pe schita.
In al doilea an, lucrurile au intrat pe un fagas normal, intrasem in paine in ceea ce priveste cursurile mai “creative” si capatasem ceva mai multa incredere in mine. De departe cel mai memorabil curs a fost cel de Design de Accesorii, unde pe langa schitele aferente, aveam de realizat si produsele fizice pe care le propuneam: un pantof si o geanta.
Am reusit sa castig si o bursa Erasmus, care din cauza unor probleme birocratice, nu avea sa fie pe specializarea de Design Vestimentar/Textil ci de Scenografie si nu avea sa fie intr-o tara vorbitoare de engleza, ci in Italia…aveam sa imi dau examenele in italiana, chit ca nu vorbeam o boaba.
Dar experienta in sine mi-a fost foarte benefica din multiple puncte de vedere: a fost un boost major de incredere datorita aprecierii primite din partea profesorilor si am avut ocazia sa exersez “spatialitatea” unui proiect si cum il aduc de la concept artistic la schita tehnica si dupa, in concret.
Insa intoarcerea in tara a venit cumva la pachet cu dezamagire, depresie si intelegerea ca oportunitatile de munca in Iasi pe acest domeniu erau foarte limitate. La asta se mai adauga si insistentele profesoarelor de acasa asupra conceptualitatii proiectului de licenta. Totul trebuia sa fie cat se poate de artistic, sa fie de-a dreptul o metafora in timp ce eu doream sa realizez ceva mult mai pragmatic si down to earth, sa fie ceva ce as vedea purtat every day. Diferentele de viziune artistica au rezultat in a nu-mi mai da licenta si a ma zburli de fiecare data cand aud cuvantul “conceptual”.
Am coborat cu picioarele pe pamant, m-am angajat in corporatie si am devenit acolo top performer in standardizarea si documentarea proceselor. Am gasit si acolo resurse interne de creativitate, dar nu bifam casuta “pasiune”.
In februarie 2020, pe fundalul unor provocari emotionale marisoare, la recomandarea actualului sot, am decis sa fac un curs de NLP Practitioner si am plecat la Londra sa studiez cu mentorul sotului meu. Pe parcursul cursului si al constientizarilor de natura emotionala, m-am intors acasa cu artificii si idei noi in cap. In urma mea, se inchideau granitele si eu am intrat in carantina. Am inceput sa fac research, am inceput sa salvez obsesiv chestii pe Pinterest si am inceput sa citesc despre pielea naturala. La acel curs din facultate, folosisem piele ecologica, luata de la niste pantaloni din SH (deh, aveam buget de student la materiale). Am inceput cu teste de culoare, am comandat materiale online si am transformat podeaua sufrageriei din apartamentul meu micut in atelier de pielarie.
Cand ți-ai descoperit pasiunea de a crea?
Nu stiu daca am o reprezentare clara a cand a inceput pasiunea pentru mestesug si creatie pentru ca fost prezenta in familie, adica eu ca si bebelus am fost imbracata in haine crosetate de mama.
Primele mele incercari au fost tot undeva prin anul I de facultate, ma apucasem de facut bijuterii din sarma de cupru si mergeam la targurile de pe bulevardul Stefan cel Mare sa le vand. Am invatat acolo ca oricat ar fi de frumoase, daca-s prea firave sau complicate, lumea le admira, dar nu le gasesc utilizare neaparat in viata lor de zi cu zi.
Povestea brandului Teluric
Teluric este raspunsul meu la o problema pe care, zic eu, o intalnim toate: problema pregatitului dimineata, cand vrei sa iti schimbi geanta cu un rucsac, dar nu ai chef sa muti toate lucrurile. Ideea principala e sa aduc in fata clientelor designuri care se pot converti: de la geanta la rucsac la borseta, designuri care merg atat la tocuri cat si la tenisi etc.
Valorile de brand
M-am axat pe trei mari valori: practicalitate, sustenabilitate si unicitate.
Practicalitate pentru ca mi-as dori, ca fashion designers, sa luam in calcul si pragmatismul, si acel UX cand schitam/gandim un nou produs. Pentru ca a realiza produse practice, care bifeaza cu adevarat nevoile consumatorilor, mi se pare a fi o baza importanta in discutia despre sustenabilitate.
Partea de sustenabilitate, caut sa o bifez din mai multe perspective:
- un produs convertibil iti reduce nevoia de a cumpara 2 sau 3 alte produse care cauta sa bifeze diverse utilizari iar un singur produs iti ocupa mai putin spatiu in garderoba si mai putine produse ajung la groapa de gunoi.
- am ales pielea naturala ca material sustenabil din simpla perspectiva ca pielea rezista in timp. Cel mai bun exemplu: o pereche de incaltari din piele ecologica o vei arunca dupa un an vs o pereche din piele naturala (ingrijita corespunzator) te poate tine si 20 de ani.
- orice rest de material care imi rezulta din propria productie, il folosesc pentru a realiza accesorii si mai mici: bijuterii, brelocuri, portcarduri. Astfel reduc amprenta productiei.
Iar unicitatea, ca valoare, am identificat-o cand mi-am formulat acel client persona: voiam sa ma adresez femeilor care vor sa iasa in evidenta, care fug de bej si gri, care apreciaza handmadeul. Sunt femei care nu se vor conforma si care au nevoie de produse diferite de cele ce se gasesc in malluri.
Cele mai importante invataturi de pana acum
Cred ca printre cele mai importante lectii a fost sa invat sa ma ascult si sa imi ascult corpul. Sa invat ca daca am o perioada in care nu imi vine inspiratia, nu e din lene, ca nu ma pot forta si ca e un val pe care trebuie sa il las sa treaca.
In mod normal, impulsul e sa imi dau in cap, ca nu produc cat produc altii sau ca nu am reusit un anumit target, ca nu am bifat anumite asteptari. Invat de la alti manufacturieri ca aici vorbim de slow fashion deci unde ma grabesc?
Cum aduci arta in designul si manufactura de produs?
Arta este esența fiecărui produs Teluric. Fiecare piesă pe care o creez iese unică datorită tehnicilor de vopsire cu cerneluri pe bază de alcool și rășină epoxidică. Toate aceste tehnici permit o dispersie unică a pigmenților, rezultând în modele și culori irepetabile. Prin intermediul acestor metode, reușesc să transform fiecare bucată de piele într-o operă de artă purtabila, combinând funcționalitatea cu estetica.
Astfel, fiecare produs e un tablou unic, de purtat, pe care nu il pot reproduce nici daca ma picuri cu ceara.
Procesul de creatie
Nu pot sa zic ca am cel mai complex proces de creatie. Am trecut si prin procese standard de documentare, schitare, prototipare si recunosc ca nu sunt cel mai mare fan. Poate de aceea, colectiile pe care le-am facut in modul asta au fost cumva si cele mai slabe.
Procesul meu, daca il pot numi asa, e doom scrolling pe Pinterest, eventual inainte de culcare. Salvez Pin-uri pe care nu stiu daca le voi mai revedea, cel mai probabil isi vor gasi sfarsitul ingropate de alte Pinuri. Dar cumva, bombardarea asta mentala cu sute de imagini, ma ajuta ca la un anumit moment, sa imi rasara o idee: daca e buna sau proasta, nu imi dau seama decat in momentul in care ajung sa ma uit la vanzari.
Acum lucrez intr-adevar la un concept nou, pe care il voi trece prin mai multe filtre si voi dori sa validez MVP-ul inainte de a ma apuca de produs intreaga colectie.
Avand in vedere ca lucrez mult si cu resturi de piele, de regula, lucrez putin invers: pornesc de la material, vad ce imi permite ca suprafata, ce combinatii pot face intre bucati, texturi, culori etc.
Inspiratia
Pinterest e sursa principala de inspiratie, imi permite sa accesez nu nu mai inspiratie vizuala dar gasesc si foarte multe resurse de invatare. Descopar tehnici noi, pe care poate ca nu ajung sa le stapanesc imediat dar imi instaleaza ideea in cap a ceea ce as avea de invatat ca sa pot realiza un anumit stil de produs.
Youtube imi este o alta resursa foarte buna, in special pentru “pofta de a crea”. Guilty pleasure-ul meu e sa urmaresc videori cu masini de cusut, e ASMR-ul meu si ma face sa uit de frustrarile cauzate de masina mea de cusut.
Rutina de lucru
Pana recent, locul perfect pentru lucru era in spatiul de studio pe care l-am inchiriat, dar tocmai ce am incheiat mutarea atelierului inapoi acasa. Asa ca acum lucrez intr-o camera transformata in birou comun cu sotul.
Nici la rutina nu pot sa zic ca sunt un exemplu extraordinar, nu sunt a “Creature of habit” in sensul traditional al cuvantului. Fiecare zi e diferita, de la ora de trezit pana la ce lucrez. Intr-o zi pot lucra la modele noi de genti, in alta fac fotografii si in alta lucrez la website. Poate tocmai din lipsa de rutina, prezenta pe social media are mereu de suferit, asta plus vocea critica din cap ca niciodata nu e postarea perfecta. Ce pot sa iti zic, este ca 100% pe fundal se va auzi ori vreun serial de pe Netflix, ori vreun streamer de pe Twitch.
De ce este importanta sustenabilitatea pentru brandul tau?
Sustenabilitatea este o valoare de capatai pentru mine si ma straduiesc sa pastrez Teluric ca brand sustenabil, dar cand vorbim de orice tip de productie, clar nu vom putea fi 100% sustenabili.
Partea de sustenabilitate, caut sa o bifez din mai multe perspective:
- un produs convertibil iti reduce nevoia de a cumpara 2 sau 3 alte produse care cauta sa bifeze diverse utilizari iar un singur produs iti ocupa mai putin spatiu in garderoba si mai putine produse ajung la groapa de gunoi.
- am ales pielea naturala ca material sustenabil din simpla perspectiva ca pielea rezista in timp. Cel mai bun exemplu, O pereche de incaltari din piele ecologica o vei arunca dupa un an vs o pereche din piele naturala (ingrijita corespunzator) te poate tine si 20 de ani.
- orice rest de material care imi rezulta din propria productie, il folosesc pentru a realiza accesorii si mai mici: bijuterii, brelocuri, portcarduri. Astfel reduc amprenta productiei.
Ce doresti sa transmiti prin obiectele pe care le creezi
Gențile Teluric sunt realizate din piele tăbăcită vegetal și piele reciclată, vopsite manual cu rășină epoxidică sau cerneala pe baza de alcool. Fiecare geantă este unică datorită procesului de vopsire cat datorita faptului ca lucrez cu resturi din productia altor manufacturieri: deci am situatii in care, dintr-o bucata de piele, realizez strict un produs si acea bucata de piele, provenind de la un colectie veche, nici nu am sanse sa mai gasesc acel model de piele.
Prin creatiile mele, vreau sa transmit ideea ca moda poate fi practica si sustenabila, dar si unica si expresiva. Fiecare geanta este gandita sa aducă bucurie, un strop de culoare în viața posesoarei si ca accesoriul trebuie sa se dea dupa “stapana”, nu femeia dupa accesorii.
Super puterea gentilor tale
Se petrece un lucru, care, daca nu mi s-ar fi intamplat deja de mai multe ori, nu l-as crede daca l-as citi. Super puterea gentilor mele este ca isi gasesc/asteapta stapana ideala. Am avut comenzi speciale care au fost anulate sau o ultima geanta dintr-o colectie veche, care nu isi mai gasea locul. Si poate instinctul ar fi fost sa ma supar sau sa caut sa reciclez produsul, dar uite ca de fapt, acele genti asteptau pe cineva anume. Iar bucuria si “conexiunea” creata in momentul ala, merita toata asteptarea.
Si sa mai zic ca au si super puterea de a se transforma din geanta in rucsac sau borseta?
Clientele Teluric
Clienții noștri sunt femei urbane, cu vârste între 27 și 45 de ani, care au un stil de viață activ și sunt conștiente de modă. Ele sunt eco-conștiente și caută produse sustenabile care să se potrivească stilului lor de viață și să le reflecte valorile.
Ajung la noi cel mai des prin magazinul online și prin prezența pe rețelele de socializare. De asemenea, participarea la târguri de design ne ajută să ne facem cunoscuți unui public mai larg.
Revin pentru ca se regasesc in diversitatea de culori, le inveselesc garderoba si arata, prin intermediul gentilor, ca ele se bucura de viata.
Produsele populare
Cele mai populare sunt, de departe, gentile cilindrice si sunt preferate pentru ca surprind. Sunt usoare, compacte si totusi foarte incapatoare.
Planuri pentru brandul tau
Anul acesta e unul de redresare si documentare. Caut variante de finantari si caut sa validez un nou concept pentru Teluric, care ar aduce si niste produse “permanente”, pe care sa stii ca le poti gasi mereu in magazinul Teluric dar care pot fi customizate. Si pentru a implementa viziunea, am nevoie in primul rand de o restructurare a mea, sa devin confortabila cu o rutina, sa devin confortabila cu a face aceleasi produs de zeci de ori. Am de asemena nevoie sa invat tehnici noi si achizitionez si instrumente noi.
Pe scurt, planul e sa cresc, in primul rand ca om ca sa pot extinde brandul mai departe de limitarile mele.
